La Unirea sus

Nu de multa vreme la ultimul etaj la Unirea s-a deschis un fel de food court. E la fel ca orice etaj cu mancare de la orice mall, numai ca este foarte fain decorat si in plus, pe caldurile astea, are aer conditionat din belsug.
Si parca nici nu am vazut magazine tip Mc Donalds...am incercat o inghetata, acceptabila si niste paste tare bune...
Plus de asta mi-am asteptat prietenii intr-un fel de parculet interior, foarte dichisit:)

Festival 39

Situat in inima Bucurestiului, Festival 39 este pentru mine o vesnica oaza in care vin ori de cate ori am chef de o mancare sofisticata, dar nu prea scumpa, de o muzica buna si de un decor care sa imi clateasca si ochii si sa imi imbogateasca si spiritul.




Pentru cei care nu il stiu deja, Festival 39 se afla pe aripa de la strada a Hanului lui Manuc(un alt loc drag mie, aflat acum in renovare). Intrarea se face prin strada, iar daca aveti noroc puteti prinde un loc la terasa din spate.(asta pentru ca acum e vara...)



Interiorul te face cumva sa cobori in Bucurestiul anilor 30-40. Peretii sunt plini de tablouri din acea vreme, fotografii, dar si obiecte alese cu grija...
Nu stiu daca am reusit sa va starnesc interesul, da macar de dragul meu treceti si pe acolo...

Aceeasi Raluca cu alta palarie

De azi blogul meu se va numi Dichisuri. Conform definitiei din DEX: Dichis = 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte mărunte, piese, accesorii (lipsite de importanţă) care completează un sistem şi ajută la buna lui funcţionare. ♢ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, fără să lipsească nimic; cu grijă, ordonat. 2. Podoabă, găteală, ornament. – Din dichisi (derivat regresiv). Cu cuvintele mele, de azi ma las de politica si ma apuc de frumos. Mai exact de frumosul meu, de frumosul care ma ajuta sa traiesc in Orasul cu susul in jos, de frumosul aflat la vedere dar pe care rareori il pretuim. Pentru ca de cand eram mica imi doream sa am o strada numai a mea cu magazinase mici si dichisite, cu terase aerisite si cu oameni de treaba cu flori roz la feresti, m-am decis sa fac din blog strada mea. Mai pe intelesul tuturor, am adunat o groaza de locuri faine din Bucuresti si nu numai care s-au lipit de inima mea si pe care intentionez cand am timp si chef sa le fotografiez si sa pe pun aici pentru toata lumea. Voi publica un blog pe saptamana, iar daca va merge poate chiar mai des...

Nu imi plac reclamele la pensii facultative sau la fondurile de pensii

Mi se par jognitoare pentru populatia in varsta a acestei tari si mi se pare ca profita de o categorie defavorizata pentru a-si face ei reclama. Cel putin aia cu mosul care se plimba prin parc cu unul tanar si cu ranjetul tanarului la final e de-a dreptul de prost gust... Aia cu ce cred optimistii si pesimistii m-a facut sa ma situez in cea de-a doua categorie. Nu il vad pe mosuletul ala luandu-i o bicicleta nepotului, nici in ruptul capului... De asemenea m-a facut sa ma intreb ce s-o fi intamplat cu batranelul ala bland care cersea in fata alimentarii de langa mine. La inceput imi era rusie sa ii dau bani, pentru ca statea asa de demn, ca mi se parea o jignire sa ma apropii de el cu cativa banuti. Apoi mi-am invins temerile si i-am dat. Mi-a multumit cel mai frumos posibil si chiar m-a facut sa ma simt bine ca aveam de unde sa ii dau. Stiam sigur ca nu ii va da pe bautura, iar desori il si vedeam cum intra in magazin si cumpara mancare pentru el si pentru catelul negru care il insotea uneori. Sper din tot sufletul ca cersetorul fara maini si picioare care i-a luat locul sa nu il fi alungat...si sper sa nu fie ceva mai rau... Si pentru ca parintii mei sunt aproape de pensionare promit solemn ca vor avea cea mai fericita pensie cu putinta...chiar daca vor apela la o pensie privata...

Bravo, Radio Total

E stiut ca ii urasc pe cei de la Radio Total cu toata fiinta mea, as putea sa spun ca ii urasc Total (ii urasc pe toti cei care m-au facut sa sufar timp de 8 luni, in schimb, il iubesc amical pe prietenul meu Sebastian, care intamplator lucreaza tot acolo...). Totusi m-a impresionat gestul lor. Cand am vazut beta la Antena m-a cam cuprins nostalgia... Compactul cred ca a insemnat pentru toti cei din generatia mea cate ceva, iar ca om nu se poate sa nu ma revolt la atitudinea marsavilor astora carora li se pare ca totul e permis. Asa ca BRAVO RT. 4 Iulie a fost Compact! Pe 04.07.2007, în faţa Ambasadei SUA la Bucureşti nu au fost artificiile pentru sărbătorirea înca unui an de la independenţa Statelor Unite ale Americii! A fost Radio Total şi muzica Compact! Radio Total a declarat ziua de 4 Iulie, ziua Compact şi a ales să-l omagieze pe Teo Peter dansând în faţa ambasadei SUA pe muzica trupei! Începând cu ora 12, preţ de 15 minute echipa radioului a adus un omagiu lui Teo Peter în paşi de dans. Şi totuşi, Radio Total nu a uitat de aniversarea Statelor Unite ale Americii, Bogdan Popescu a fost cel care a înmânat cadoul către Ambasadorul SUA...un CD Compact - “In memoriam”! Pe 96,9FM s-au putut auzi pe 4 iulie, piesele care au făcut din Compact o trupă de notorietate, iar în faţa Ambasadei SUA au putut fi văzuţi cei care l-au cunoscut pe Teo Peter ca om şi îl ascultă pe Teo Peter ca muzician!