Super tare oras, Braila, arhitectura faina, oameni putini, masini putine, gratare cu mujdei de usturoi cu cimbru proaspat cules din gradina, plimbari pe faleza, prieteni si familionul.
De fapt acolo sta bunica mea dinspre mama, un unchi, o matusa, un verisor cu sotia si mai nou cu un copil si o verisoara care dadea bac-ul. Eu am ajuns in Braila pentru ca de fapt maman a ajuns in Braila, iar tetelu a venit dupa ea, iar eu am venit dupa amandoi pentru ca e mai aproape si pentru ca era si ziua tatalui meu. Asa ca vineri ne-am imbarcat toti in Loganel si am plecat. In vreo 2 ore am ajuns si de aici incepe povestea...
Uitasem ce liniste poate fi intr-o curte, uitasem cum miros asternuturile albe apretate, uitasem cum e sa ai oameni care te admira si te iubesc indiferent ce ai face, intr-un cuvant imi cam uitasem copilaria. Nu ma laud ca as fi stat asa mult prin orasul de pe Dunare, dar putinele mele amintiri de acolo sunt in marea lor majoritate unele frumoase.
M-am intalnit si cu Marian si Irina, la Galati (care e la doar 15 minute de mers pe sosea de Braila) si am vazut in aceeasi zi Dunarea si la Braila si la Galati. Am mancat prima data in viata mea pui la rotisor (stiu ca e greu de crezut, mai ales ca in Bucuresti asta e mancarea saracului...) si mi-am amintit de dulcele meu favorit din copilarie...jeleurile cu martipan. Mi-au dat prietenii mei cateva, iar apoi mi-am cumparat si eu dintr-o benzinarie, asa ca de doua zile incontinu rod la jeleuri HARIBO...
Am vazut cam cum poate ajunge un oras parasit de tineri, de firme si de viata. O strada super populata, atunci cand eram eu mica, e acum plina cu cladiri vechi in paragina si cu magazinase care nu au nimic. Tot orasul, Braila pare in amortire sau in adormire si tare imi e ca daca nu se face ceva si Iasul meu drag va deveni la fel. Oamenii se descurca din ce in ce mai greu, iar verisoara mea care tocami a dat Bac-ul si da si la facultate (de data asta in Bucuresti) nici nu se gandeste sa ramana intr-un astfel de oras, pe care il descrie ea ca fiind al vanzatoarelor de supermarket, al strangatorilor de fier vechi si al micilor speculanti....
Destul de trist, zic eu...in schimb cred ca mi-au iesit niste pozisoare destul de faine....
No comments:
Post a Comment