Translate

September 29, 2007

Stirile zilei de azi


Doua stiri mi s-au parut interesante astazi. Prima imi aduce aminte de o zi insorita de vara, cand impreuna cu Alin si Andrei am renuntat la plaja, la Constanta, pentru a urmari inmormantarea ultimei familii regale rusesti, cea a tarului Nikolai al II-lea. Stiu ca numaram sicriele sa vedem daca lipseste Anastasia... Lipseau doua sicrie si atunci ne intrebam, in necunostinta noastra, de ce oare...

Experţi în medicină legală ruşi susţin că - 'foarte probabil' - oseminte descoperite în luna iulie în regiunea Ekaterinburg /Ural/ aparţin ţareviciului Alexei şi a uneia dintre fiicele ultimului ţar al Rusiei, Nikolai al II-lea, ucis împreună cu toată familia sa de bolşevici în 1918. Vârsta persoanei de sex feminin identificate este de 17-19 ani, iar cea a adolescentului - de 12-15 ani. 'Trei plombe cu un aliaj de argint au fost descoperite pe dinţi. O mare cantitate de mici plombe, similare, au fost descoperite asupra rămăşiţelor celorlalţi membri ai familiei lui Nikolai al II-lea. Dar mai sunt necesare nişte teste. Experţi ruşi şi străini, specialişti în genetică, urmează să examineze la rândul lor osemintele în luna octombrie. Rămăşiţele celor doi adolescenţi au fost descoperite în luna iulie, în apropierea locului în care fuseseră găsite în 1991 nouă corpuri presupuse a fi ale familiei şi anturajului fostului ţar. Ele au fost identificate ca aparţinând lui Nikolai al II-lea, soţiei sale, Alexandra, şi a trei dintre fiicele lor, fiind înhumate apoi cu mare pompă în fosta capitală imperială Sankt-Petersburg, în prezenţa preşedintelui Boris Elţin. Autenticitatea lor, stabilită de un laborator britanic, a fost atunci contestată de Biserica ortodoxă rusă, care a pus la îndoială rezultatele testelor ADN. Într-un recent interviu acordat AFP, moştenitoarea autoproclamată a familiei imperiale, marea ducesă Maria Vladimirovna /53 de ani/, a reclamat o anchetă 'onestă şi serioasă' după descoperirea ultimelor oseminte. 'Dacă ancheta care este în curs va seamăna cu precedenta, istoria se va repeta, devenind o farsă', a declarat ea.


A doua stire este faina pentru ca din intamplare am nu un exemplar, nu doua exemplare, ci trei exemplare din aceasta carte. S-ar parea ca prietenii mei, influentati desigur de posturile legate de carti, au crezut ca astfel de carti lecturez eu. S-au insemat, in ultima vreme citesc carti de o mie de ori mai usoare. :)


Primul tiraj de 20.000 de exemplare al romanului "Vrăjitoarea din Portobello", de Paulo Coelho, s-a epuizat la mai puţin de două săptămâni de la lansarea sa în librăriile din România, informează un comunicat al editurii Humanitas. "Vrăjitoarea din Portobello", cel mai recent roman al lui Paulo Coelho, în care este prezentată povestea unei tinere românce de etnie romă cunoscută de scriitor la Viena, care ajunge să schimbe viaţa celor care au întâlnit-o, iar mărturiile lor conturează un destin de excepţie. În volum se spune că personajul principal s-a născut în România. Nu avea nici un nume. La Beirut, părinţii adoptivi îi spun Sherine. Apoi primeşte numele zeiţei înţelepciunii, Atena. Călătoreşte în toată lumea, căutându-se pe sine, şi află mult mai mult decât sperase - află adevărul despre lumea în care trăieşte. Şi devine Vrăjitoarea din Portobello. Povestea este spusă de oamenii care au cunoscut-o: mama sa adoptivă, un jurnalist care cercetează vampirismul, un preot, un profesor de caligrafie, o actriţă. Fiecare dintre ei descrie o altă faţă a caracterului Atenei, prin prisma cunoştinţelor, impresiilor, convingerilor şi temerilor sale.

September 27, 2007

Am intrat in "Ziua mea" dormind

Nu stiu de ce aseara pe la 9 mi s-a facut un somn mare cat casa. Si normal ca pe la 10 cred ca deja sforaiam. Intr-un fel ma simteam vinovata pentru ca de fiecare data la miezul noptii de zilele noastre de nastere, eu si Alin ne spunem La Multi Ani!!!. Cum Alin e la bulgari, ma asteptam la un telefon... si telefonul a sunat la 12.02 fix. Am vorbit cam 15 min, mi-a povestit cum e acolo, mi-a zis ca a si ochit ce sa imi ia cadou si ca imi trmite azi poze. Cel putin eu asta imi mai amintesc din conversatie.
Si uite asa mai imbatranesc un an. Spre deosebire de anul trecut, cand chiar ma luase depresia, anul asta sunt mai senina, mai calma si mai iertatoare. Poate si datorita schimbarilor in bine care au loc pe plan profesional.
Chiar daca abia azi e ziua mea, ieri m-a felicitat in cel mai frumos mod prietena mea de la Iasi, Elena. Ea a pus-o pe fetita ei de 3 ani, Alexandra, sa imi cante La multi ani la telefon. A promis ca suna si azi, dar a fost un gest pe care chiar simt ca nu il merit, nu am mai vazut-o pe Elena de la Bookfest, desi ocazii ar fi fost...

M-am oprit nitel ca mi-a sunat telefonul, desi e abia 8 dimineata. Era tata....
Inchei aici....



Azi am deschis google si avea desenul asta. Pare ciudat ca fix de ziua mea sa il aiba...


Cei de la neogen mi-au trimis asta. Desi nu stiu cand mi-am facut cont la ei....

September 25, 2007

Eu nu sunt in tipare


Tot legat de trecut e si acest post. Scriam recent cat de "ingrozita" am plecat la Iasi la o nunta cu gandul ca toata lumea va aduce subiectul casatorieri mele in discutie si va analiza relatia mea. Azi iar am dat peste o chestia asemanatoare si daca nu o scriu aici am sa stau cu dracii pe mine o vesnicie.
Ei bine, azi cineva m-a intrebat de ce nu facem urmatorul pas sau mai bine de ce nu facem urmatorii doi pasi. In primul rand niciodata nu mi-am programat in asa hal viata. La modul casatorie, dupa jumatate de an primul copil, apoi dupa un an inca unul... Mi se pare oribil si lipsit de orice sens. Apoi, inca nu am ajuns sa vad utilitatea unui act, mai ales dupa 13 ani de convietuire. Chiar nu vad ce ar putea schimba intr-o relatie, mai ales in ziua de azi cand un divort costa 300 de mii de lei si scapi in maxim o saptamana. Poate m-ar tenta actul religios si poate o petrecere cu prietenii. Da am mai spus-o si o mai zic. Legat de nunta mea ma ghidez dupa doua principii. La nunta mea vor fi neaparat prezenti parintii mei. La nunta mea imi invit prietenii pentru ca vreau sa ii am aproape, nu pentru ca trebuie sa cotizeze la viitoarea mea casa, masina sau orice alt bun de larg consum. Aaa si ar mai fi unul, la nunta mea sa nu prind nici o ruda pe care nu am vazut-o in ultimii cinci ani. Am o mie de exemple de prieteni dragi care ar fi vrut sa vina la o nunta da nu aveau bani. Sau chiar mie mi-ar fi placut sa ma duc la anumite nunti, da am intampinat aceeasi problema. Sau rude pe care mirii habar nu aveau de unde sa le ia, iar casatoria in secret (ma refer aici la cea fara stirea familiei) este cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodata.
Asta e parerea mea si mi-o mentin, iar cei care imi vor mai pune vreodata intrebarea vor fi tratati ca si cel de azi, cu o privire "a la Raluca" si cu un text asemanator cu asta.

September 20, 2007

T de la Trecut, T de la Total


Azi m-am intors fara manie spre trecut. Un trecut pe care vroiam sa il uit sau macar sa scap de el ca de o stafie hidoasa. Ca sa nu mai vorbesc in metafore, azi dintr-o greseala am nimerit pe noul site al Radio Total. M-am uitat la poze si pentru prima data nu m-am uitat cu scarba la cea care mi-a facut atata rau.... M-am mai imbunat poate si pentru ca stiu ca unii dintre cei care lucreaza acolo imi sunt in continuare prieteni si nu au aplecat urechea la barfele nefericitei... Am inteles ca e o etapa din viata mea pe care am trecut-o cu bine si din care am invatat pe propria piele ce poate fi mai rau, mai hidos, mai barfitor si mai neprofesionist.
E poate prima data cand imi expim parerea despre ce s-a petrecut acolo. Si e prima data cand cred ca tot raul s-a intors spre cel care l-a provocat. Reportera care vroia sa fie redactor daca plecam eu e si acum un reporter anonim, o ploditoare la norma, iar isterica ce se credea cea mai mare si mai tare a aflat intre timp ca Tara Bascilor nu e o tara de sine statatoare, ca e membra a UE pentru ca si Spania e si ca nu are capitala la Barcelona...
Acum pot sa va indemn sa va petreceti orele dintre 10 si 14 in compania celei mai bune voci din Fm-ul romanesc, sa va delectati cu filmele Irinei Margareta Nistor si daca il prindeti si pe Sorin Badea...
In rest...NUMAI BINE...

September 19, 2007

Macar astazi zambiti :)



Astazi Smiley implineste 25 de ani. Fata zambitoare a fost folosita pentru prima data pe 19 septembrie 1982 de catre profesorul american Scott Fahlam. Nascut la Pittsburgh, el a a fost primul om din lume care a folosit două puncte şi o paranteză pentru a forma un zâmbet, într-un mesaj pe computer.



Acesta este mesajul:


19-Sep-82 11:44 Scott E Fahlman :-)
From: Scott E Fahlman

I propose that the following character sequence for joke markers:

:-)

Read it sideways. Actually, it is probably more economical to mark
things that are NOT jokes, given current trends. For this, use

:-(

September 17, 2007

Am descoperit ceva interesant

Cei doi armeni, primul Varujan Vosganian si al doilea Mircea Ghemegian. Primul e ministu al doilea doctor. Ce au in comun??? Aparent nimic, bine poate faptul ca sunt armeni. Ei au fost alaturati de doua afirmatii ale presedintelui jucator...



TRAIAN BĂSESCU despre Varujan Vosganian: "Varujan Vosganian nu şi-a rezolvat problema de incompetenţă"



TRAIAN BĂSESCU despre doctorul Mircea Ghemegian, cel care l-a operat de tiroidă: "În sfârşit, văd şi eu un armean bun"

PS: nu sunt eu chiar atat de inteligenta cat sa gasesc cele doua fotografii aparent asemanatoare. Evident ca le-am furat...

Ce penibil...


Ascult in fundal stirile "din jumatate in jumatate de ora" de la Realitatea. E Prelipceanu si cu Mola(cred). Acelasi Prelipceanu potrivit pentru orice altceva in afara de stiri sau de prezentatul stirilor. E penibil, se incurca si vrea (de ce oare imi suna atat de cunoscut???) sa ii fure vorba coprezentatoarei lui. Sigur si-a bagat coada Rodica Culcer cea care spunea prezentatorilor ei sa isi fure vorba unul de la altul si sa nu lase decat 2 secunde intre o vorba si alta... aceeasi Rodica Culcer care bagase jurnale mari din jumatate in jumatate de ora la Total. Managerul care a facut ca postul de radio sa plece forever in anonimat...
Ma intreb, indreptatita cred, daca nu cumva dupa Prelipceanu va veni si pleiada de favoriti, care se mutau dupa Culcer ca dupa o mamica...

September 16, 2007

Au trecut 10 ani

1997

2007

Maine incepe scoala

Au fost ani intregi cand ziua de 15 septembrie (sau 17 in functie de an) chiar insemna ceva pentru mine. Stiu ca eram entuziasmata cu vreo saptamana inainte, nu pentru ca mi-ar fi placut la scoala ci pentru ca imi cumpara mama rechizite si manuale noi. Si ce bine mai miroseau... Imi amintesc emotia dinaintea primei mele zile de scoala. Stiu ca mi-am intins o masuta plianta in sufragerie si impreuna cu tata mi-am invelit caietele si cartile. Am umplut stiloul (pe care si l-a cumparat mama din primul ei salariu) si am facut pentru prima data penarul. In acelasi timp mama imi calca uniforma aia oribila cu albastru si alb. Nu stiu prin ce minune a facut rost de una dintr-un soi de bumbac si nu din materialul ala sintetic. Nu mai tin minte exact prima zi de scoala din viata mea, poate doar careul (pentru ca eu am inceput scoala pe perioada comunista cand exista careul, exista portretul lui Ceasca, comandantii de grupa si de detasament, steagurile si pionierii). In schimb imi vin in minte alte prime zile de scoala. Au fost ani in care abia asteptam sa imi vad colegii si pritenii, ani in care ma ingrozea invatatoarea si temele de vacanta pe care niciodata nu le terminam. Au fost ani in care intalneam colegi noi si ani in care incepeam un nou ciclu, generala, liceu, facultate... Ooo facultatea, asta mi-o amintesc poate cel mai bine. Am venit la o festivitate de deschidere plicticoasa si stiu ca incercam sa imi imaginez cam care vor fi viitorii mei colegi. Apoi am ajuns la cursuri pe la mijlocul celei de-a doua saptamani. Colegii erau enervanti si prosti si am cerut sa fiu transferata. Cred ca a fost cea mai inteleapta decizie din viata mea...care a dus la 4 ani faini de jurnalism si de experiente unice... Acum unii profesori s-au dus (nu stiu cum chiar cei mai faini), diriga mea din liceu, dirigul lui Alin, profa de filosofie...eu am crescut...iar anul acesta ziua de maine nu va mai insemna nimic pentru mine decat poate o binemeritata zi libera dupa 3 nopti lucrate...

Azi am chef de piese triste...

Fergie, ca tot a fost pe la noi, cu Big girls don't cry

Reamon - Supergirl

Ne-am decis

Cum reusim sa ne luam concediu o taiem spre Madrid si poate Barcelona...ca tot eram eu depresata in ultimul post:)

M-am saturat...

... de aglomeratie, de tigani (de tigani, nu rromi nu nimic, ca aia care bantuie prin Orasul cu susul in jos nu merita sa fie menajati) si de santiere. M-am saturat sa nu pot stabili o intalnire cu cineva pentru ca sigur o ratez din cauza traficului, chiar daca plec cu o ora inainte. M-am saturat de nervii altora care se varsa pe mine, chiar daca nu am nici o vina. M-am saturat de vanzatoarele cu figuri de doctorande in cap. M-am saturat de soferii de taxi care daca nu te ocolesc o suta de metri nu se simt bine. M-am saturat sa fiu departe de ai mei si de prietenii care conteaza. M-am saturat sa nu am timp de nimic...:(

September 13, 2007

Am gasit asta pe youtube

Barry White este unul dintre artistii mei preferati, iar de Luciano Pavarotti am mai scris...

September 10, 2007

M-am decis

12:53: Vreau sa ma fac pensionara. E infinit mai fain sa stai acasa si sa impletesti sosete decat sa te duci opt ore la serviciu... Bine acelasi lucru il face si o somera, o lehuza sau o femeie care are grija de casa, da pe mai putini bani. Plus de asta pensionarii nu sunt presati sa isi caute un job si sa isi intretina familia...
Ma mai gandesc...acu ca am ajuns la primul job din viata mea unde oamenii nu spun ca ar vrea sa plece in alta parte (desi un val de plecari s-a petrecut prin primavara, de am putut sa ma angajez eu:D) chiar nu stiu ce o fi in capul meu...
Ma culc ca sunt super obosita si apoi anunt ultimele cugetari...


UPDATE 21.24: Ok sunt superficiala. Sau cel putin asa m-a descris o prietena dupa ce a citit ultimul post. Asa o fi pentru ca vorba aia daca prietenii nu te mai cunosc... Si ca sa dovedesc cat de superficiala sunt mai spun ca in loc sa imi iau o carte de Mario Vargas Llosa pe care am mai vazut-o da pur si simplu nu a fost timpul ei, am achizitionat o alta carte usurica, despre printesa Diana... Asta e, superficiala din mine nu mai are chef de comentarii...ma duc la lectura si la somn:)...

September 9, 2007

Cu Isucu la Mc

Azi chiar a fost o zi faina. Bine eu nu am stiut de asta pana nu m-a scos Isucu din casa. Si unde sa mergem noi ca doua fete "cuminti"??? la Mc. Pentru ca sunt proaspat nuantata am facut si poze...




Normal ca mi-am luat Happy Meal si ca m-am jucat cu jucariile...





Si nu-i asa ca Isucul este foooooooooooooooooooarte frumoasa????






Asta-i tot...SAPTAMANA FAINA!!!

September 8, 2007

Brosa

cred ca e singura amintire pe care o am de la ambele bunici. Cea de pe mama mi-a daruit cea mai discreta si mai frumoasa broasa ever, pe care o am si acum(acasa la Iasi), iar bunica de pe tata m-a invatat sa port o brosa. Parca imi amintesc cand imi spunea ca se poarta la taior, niciodata la sacou, nu pe poarta pe materiale fine ca matasea si nici pe cele care ar putea fi usor gaurite. Totdeauna purta brose, de cele mai multe ori prea incarcate, credeam eu, si m-a incurajat sa port si eu.
Cand eram mica aveam o intreaga colectie de brose cu tot felul de animalute, in special caini si pisici. Din alea din lemn sau plastic colorate. Cred ca prima mea brosa decenta era o vacuta. O mai am si acum. Portocalie cu puncte rosii, negre si albe. Cand am mai crescut mi-a dat in dar bunica de pe mama brosa de care vorbeam mai sus. E o stea de mare stilizata, din argint cu pierticele. Are incuietoare de siguranta si nu e chicioasa deloc. Desi in capul meu pietre cam egal chici. O am acasa la Iasi intr-o cutie pe care mi-a facut-o bunicul de pe tata.
Imi amintesc si acum cand se purtau brosele alea in forma de soparla...oribile...avea si mama una si tin perfect minte ca nu a purtat-o niciodata, cred ca era cadou...
Apoi cand am crescut purtam insigne, la geaca de blugi, evident. Le schimbam cam o data la o saptamana, iar cand au aparut alea doar cu un ac am fost foarte mandra de ele. Imi luasem mai multe din Batman... Nu stiu in schimb de ce nu prea mi-au placut alea mari. Am si acum mai multe da le-am pus pe o palarie...

Si de la Budapesta mi-am luat o brosa cu Mos Craciun, ca doar de, era Craciunul. La Bucuresti, cand am descoperit eu Meli Melo mi-am mai cumparat o brasca testoasa....iar azi mi-am cumparat doua lighioane...


Cred ca in mintea mea inca mai sunt copil...si sincer nu cred ca voi vrea sa cresc vreodata...

A innebunit Bin...

... nu ca ar fi fost vreodata un om normal. La Bin Laden ma refer. A trimis un mesaj video in care ofera solutii pentru stoparea razboiului. Una dintre acestea convertirea tuturor occidentalilor la islamism.....

September 6, 2007

Zi trista

7.12 In zilele ca cea de azi imi vine sa imi iau lumea in cap si sa fug pur si simplu fara sa ma mai vada nimeni. Ziua a inceput prost cand am vazut stirea pe pro cu calul abandonat in strada. Nu mai vreau sa spun nimic despre oamenii care fac lucrurile astea, azi simt ca nu mai pot nici macar sa ma revolt... Apoi am vorbit cu un om care se adapostise cu vecinii si cu 4 copii in podul casei. Saracii oameni nu aveau cum sa fuga, cei de la Isu nu raspundeau la telefoane si au gasit nu stiu cum numarul nostru. Omul a intrat si in direct si ne-a spus prin ce trece...e oribil. Esti in prima linie si nu poti sa faci nimic... Ce puteam sa ii spun eu la telefon, ca pe cei de la Isu ii doare in cur si ca si-au inchis telefoanele??? Ca eu sunt tocmai la Bucuresti si ca pur si simplu nu pot sa il ajut chiar cu nimic???

13.08 UPDATE: si asta era pana sa aflam ca a murit si Pavarotti. Apoi dai telefoane, fa bete, mai lupta-te si cu inundatiile si cu 250 de romani abandonati pe aeroportul din Budapesta pe care ii pazeau ungurii ca pe butelii, nu cumva sa ramana pe la ei. Abia am apucat pe final sa ma culeg de pe unde eram aruncata si sa fiu si eu trista 10 secunde. Ca vorba aia Luciano Pavarotti chiar mi-a placut, plus de asta mi-am amintit cum stateam tarziu in noapte cu parintii mei sa ma uit pe cine stie ce program uitat de lume la "Pavarotti and friends".
Pana la urma ziua de la serviciu nu a fost chiar rea, cel putin am apucat sa semnez toate contractele pe care le mai aveam de semnat cu antenistii. Asadar am carte de munca, bani pe card, bonuri de masa si concediu prin octombrie. Da tot e bine ca vine week-end-ul, chiar daca nu ma voi duce pe Transfagarasan voi sta acasuca cu Alinuta si cu Deuta....
12.00 Asta e stirea cu calul...
CRUZIME FĂRĂ MARGINI - Ne servesc toată viaţa lor, iar noi le tratăm ca pe duşmani. Un cal bătut a fost abandonat cu piciorul rupt pe marginea drumului, în Cluj-Napoca. Animalul rănit nu a fost băgat în seamă de nimeni câteva ore, deşi pe lângă el au trecut sute de şoferi. Ca să fie sigur că nu se poate târî, stăpânul i-a legat picioarele din spate cu o funie. Spre seară, câţiva pompieri care se întorceau din misiune au oprit, şocaţi. Au luat animalul de pe şosea de teamă să nu-l calce vreo maşină. Medicii i-au alinat durerile animalului, însă a fost bătut prea rău şi ei nu mai pot face nimic pentru el. Mai aşteaptă doar un telefon de la primărie şi de la DSV să le spună că-l pot euthanasia. Poliţia ar trebui să-l caute pe călăul animalului pentru a-l pedepsi conform legii. Va scăpa ieftin - numai cu o amendă.

September 4, 2007

Infiorati-va ca aveti de ce

UPDATE: Tot de la Oana Despa am aflat ca magarusa din fotografii traieste. Ba chiar Oana nu e asa de rea cum pare in blog ci chiar s-a gandit sa participe activ...BRAVO ...
Abia astept noutati si eventual poze...da raman la parerile puse pe blog despre cei care au ranit biata magarita...

Acestea sunt niste poze pe care recunosc le-am furat de pe blogul Oanei Despa.
Lasand la o parte modul extren de nereusit de redactare a textului si de metoda de abordare de pe blogul Oanei, stirea e aceeasi (am scris-o mai jos). Trebuie sa o spun a o mia oara ca oamenii astia pur si simplu ar trebui impuscati. Si oamenii care au vazut si nu au zis nimic si cei care au auzit probabil ragetele de durere ale bietului anumal si nu au facut nimic si la final si stapanaul care in continuare nu face nimic???



IERI IN CERNAVODA S-A COMIS O CRUZIME FATA DE UN MAGAR. Este vorba de o magarita, pe care s-au rezbunat niste oameni in conflict cu stapanul ei. Solicitata de Politia Locala, Asociatia Gaia (www.savethedogs.it) a intervenit. Doctorul Valentin Georgescu a operat-o pe magarita in clinica asociatiei un timp de 5 ore, incercind sa o salveze. Stapanul a declarat ca vrea sa faca toate demersurile pentru a pedepsi responsibili actului criminal, find ca exista martori care au vazut cine a comis faptului. Asociatia Gaia se ocupa de un program de sterilizare si returnare al ciinilor fara stapan si desfasoara un program de adoptie in strainatate. Sunt deja 6 magarii in grija asociatiei si 6 cai. Cruzimele fata de cabaline sunt un fenomen grav pentru care toate asociatile din Romania cer cu forta sa fie aplicate pedeapse mai dure.



Daca las la o parte revolta care m-a cuprins si sub imperiul careia am scris inceputul postului, cred ca e imperios necesara luarea unei masuri sau a unor masuri. Amenzi cat casa. Aplicarea acelorasi masuri pe corpul celor care au ranit anumalul si terminand cu schimbarea mentalitatii colective.

Eu una m-am saturat de cei care se dau mari iubitori de animale da vor cainele musai in curte. Sau cei care pe fata se fac ca iubesc cainii, iar pe din dos ii lovesc, nu pun o frana cand ii vad pe strada, ba din contra accelereaza. Cred ca de aici trebuie inceput. Continuat desigur cu cei care considera animalul ca pe un bun propriu asupra caruia au drept de viata si de moarte.

Nu stiu daca infiintarea unei politii a animalelor la fel ca in state sau o campanie asidua de constientizare ar mai rezolva ceva...

Dar din moment ce jurnalistii care chiar pot sa faca ceva se rezuma la a face haz pe seama unor stiri serioase pe bloguri...

September 3, 2007

Cred ca a venit toamna


De vreo trei zile e urat afara, ploua si sunt in permanenta nori, ceea ce m-a dus la concluzia din titlu. Nu zic ca as fi dezamagita pentru ca mie chiar imi place toamna, da imi place aia fara ploaie, toamna aia in care mai zaresti soarele, dar el e doar o scuza pentru fotografii frumoase. Asta ploioasa imi place in primele trei ore in care ma plimb prin ploaie cu Deea si in care rememorez aventurile verii.
Pentru ca sunt racita bocna imi voi aminti ce am facut vara asta aici, chiar pe blog-ul meu.
Pentru inceput in iunie m-am angajat cu acte la Antena. Nu e cea mai mare reazliare a mea, dar e prima care mi-a venit in minte. Am reusit sa ajung si pe acasa de vreo 3 ori si mi-am revazut prietenii pe care i-am lasat la Iasi.
De fapt cred ca cel mai mult am de scrs la capitolul nereusite. Nu am reusit sa plecam pe nicaieri, in primul rand pentru ca nu am avut concediu, in al doilea rand pentru ca si atunci cand am avut cateva zile libere am preferat sa lenevim in casa. Nu am reusit sa imi iau carnetul de conducere, nu am reusit sa cumpar un LCD, nu am reusit sa slabesc nici macar putin, chiar daca fructe, legume si salate am mancat din plin. Nu am reusit sa imi gasesc o pereche de blugi normala, fara decoloraturi si fara forme aiurea, nu am reusit sa ma angajez intr-un radio, nu am reusit decat partial sa ma inteleg bine cu colegii....
Nu mai scriu ca ma depresez la maximum. Sa spun doar ca in afara de raceala sunt santoasa, ai mei sunt bine, cu Alin e bine si Deea este cea mai frumoasa...