Pupincuristul are de castigat, dar ii pute gura...

Nu credeam ca voi aborda atat de repede aceasta tema, mai ales ca am citit recent un blog al Georgianei si chiar am si pus un comentariu. Scriu acum pentru ca acum m-am izbit de treaba asta, as fi scris si acum doua saptamani pentru ca era le fel de actuala, dar atunci nu aveam exemplul concret si nici nu aveam timpul necesar. Ei bine Georgiana catalogheaza pupincuristul astfel: "Pupincuristul este intotdeauna de sex masculin (daca e femeie, atunci e curva) si este un specimen care se "citeste" de la primele aparitii. Este acel tip care saluta pe toata lumea cat de cat importanta din incapere si cu prea muuulta bunavointa (desi nu i se raspunde in acelasi mod). Si daca are febra de 40 de grade, el tot isi va face "treaba" de zi cu zi. Daca nu il cunosti prea bine, ai zice ca este foarte sociabil, dar nu e chiar asa. Sub masca de aparenta amabilitate se ascunde de cele mai multe ori un anumit interes. Si, tot de cele mai multe ori, pupincuristul (e un cuvant urat, dar ce face el mi se pare si mai urat) isi atinge scopurile. Mai devreme sau mai tarziu. Din pacate, multora dintre sefi sau minisefi le place sa aiba pe langa ei oameni care sa le "perie" orgoliul. " Asa cum am mai spus-o sunt total de acord cu ea. Din pacate, am nenorocul sa dau peste un astfel de om. Sper din tot sufletul sa nu ii iasa smecheria si sper ca am sefi care vad pe sub toata aceasta fatada si ca nu ii vor acorda nici un dram de incredere. Daca ma insel, voi avea in primul rand sarbatorile libere si apoi un post caldut in alta parte... Iar cine ma cunoaste stie ca asa voi face... Si nu, Isa sau Eliza, nu e un semn de slabiciune. E un semn de coloana verticala care refuza sa adopete pozitia ghiocel de cate ori trece un m...t prin camera...