Benazir Bhutto

La radio in goana stirilor, rar poposim pe o personalitate, de obicei luam "mura-n gura" de pe agentii si mergem si turuim pe post. Azi am dat stirea ca Benazir Bhutto a fost asasinata in timpul unui miting organizat de sustinatorii ei. Stirile veneau cu repeziciune, intai ca a fost ranita, da nu era confirmata stirea, iar mai apoi ca a murit. Pentru ca era rost de breacking s-a facut breaking si probabil ca s-a mai dat si dupa ce am plecat eu.

Ideea e ca incetul cu incetul oamenii despre care auzeam eu la televizor cand eram mica, incep sa moara. Eu am crescut cu Papa Ioan Paul al Doilea(a carui moarte am comentat-o in direct la Radio Total), cu printesa Diana, cu Maica Tereza si cu Benazir Bhutto, Yasser Arafat, Yitzak Rabin, Mihail Gorbaciov, iar mai apoi cu Boris Eltin. Bine nu mai vorbesc de Ceausescu... Politica se schimba, curentele de opinie se schimba. Cand eram mai mica auzeam de Razboiul din Golf sau mai aproape de cel din Iugoslavia. Acum aud de Uniunea Europeana, de umbrela Euro, de Zona Balcanilor si le urmaresc cu interes pe Hillary Clinton si pe Cristina Kirchner (presedintele Argentinei). Sper insa sa nu fiu niciodata atat de ignoranta incat macar o Wikipedia acolo sa consult cand dau o astfel de stire...

Poze in fuga de prin radio

Cu OVIDIU PETRE si cu MARIANA VALCU in fata bradului
Cu OVIDIU PETRE si canile NEWS FM

Atentie

Si mama imi citeste blogul. Ba mai mult mama mea a invatat sa ma asculte la radio de pe net. Mama mea stie sa dea telefane de pe mobilul RDS - da nu stie sa si inchida. Mama mea e la punct cu toate minunile tehnicii si este cel mai aprig critic al meu si poate singurul care conteaza...

PS: o poza mai faina nu am gasit ca scriu de pe laptopul lui Alin, da promit sa o schimb:)

De Craciun

In primul rand Un Craciun Fericit!!! sau ce a mai ramas din el. Eu am lucrat toate aceste zile, iar cand nu am lucrat am mancat si am dormit, dupa buna traditie a romanului de sarbatori. Insa pe 23 am reusit sa imi achizitonez diverse chestii despre care tin sa vorbesc aici. In primul rand mi-am luat DVD-ul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, pe care nu reusisem sa il vad pana acum. E tulburator si descrie o epoca foarte putin cunoscuta mie. Mi se pare inuman prin ce au trecut cele doua si mi se pare si mai inuman sa iti fie luate drepturile, asa cum e cel de a decide cand, cum si cu cine vrei sa ai un copil. Drept pe care ni l-am castigat la Revolutie (despre care am vorbit si am scris mult zilele astea). Da chiar asa o fi?

Tot pe 23 am achizitionat o carte. Se cheama 237 de zile in mormant Zoia Ceausescu. Descrie calvarul celor 237 de zile cat a stat inchisa si ea si sotul ei si fratii ei, dupa triumfatoarea Revolutie. Imi amintesc ca atunci erau date la TV imagini cu robinetii de aur, cu cateii ei care mancau carne de nu stiu ce cand tara flamanzea, despre luxul care era in vila ei din Primaverii. Mi le aduc aminte perfect. Ei din carte am aflat ca robinetii nu erau de aur, ca cele doua catele au fost omorate de revolutionari(probabil mancasera prea multa carne), iar luxul din vila ei din Primaverii este 10 la suta fata de luxul actual din toate vilele "demintarilor" din Primaverii. E tulburatoare si cartea. Dar descoperi ca "fata crescuta in puf" a cuplului de dictatori avea minte, stia poezii, scrie mai bine decat o fac pseudo-scriitori nostri de acum, iar dupa Revolutie timp de 237 de zile a fost redusa la stadiul de insecta, de jivina, de limbric, batjocorita si poate violata de cei asa-zisii nostri eliberatori. E adevarat era fata cuplului Ceausescu, da ma intreb daca Revolutia ar veni acum, dupa 18 ani, cand zic ca ne-am mai copt la creiere, cati copii de politicieni vor infunda 237 de zile puscariile? Vor avea ei deminitatea sa se ridice din mocirla asa cum pare ca o face fata dictatorilor in carte? Sau vor fugi plangand la taticu?

In acelasi timp citesc cartile lui Ion Cristoiu, din ciclul "Lumea vazuta de un roman rupt in fund" si imi dau seama ca teoria mea - daca nu era revolutia, nu imi mai puteam practica eu acum meseria- cade. Puteai sa fii ziarist si atunci si acum. Revolutia s-ar fi facut oricum, pentru ca asa era climatul politic in zona, da nu am fi fost romani daca faceam o revolutie de catifea...

Meditati la treaba asta cat mai aveti liber...(oare pe timpul lui Ceasca se lucra de Craciun??)

Promoroaca

Asta era "peisajul" pe care il vedeam de la geam azi dimineata...

Sarbatoresc Craciunul prin munca

Adica voi presta la News Fm de la 19 la 23 pana pe 27 decembrie. In consecinta imi fac cumparaturi noaptea, fac bradul noaptea si montez cuptoare cu microunde, tot noaptea. Dar sa le luam pe rand.

Sambata seara ne-a apucat dorul de Craciunurile alea imbelsugate, cu salata de beouf, cu sarmalute, cu racituri si cu bauturi din cele mai alese. Numai ca noi in frigider nu aveam decat un biet salam de vara si niste cascaval si parca niste Tuborg. Asa ca m-am informat pana la cat sunt deschise hipermarketurile si la 23.45 am descins in Cora. Mi s-a parut mai aglomerat ca ziua, plus ca era toata mizeria de pe zi, refturile pe jumatate goale, cu greu gaseai pretul unui produs, iar cei care chipurile trebuiau sa te ajute cred ca dormeau printr-o cabina de proba. Totusi a fost fain ca aveam timp sa ne facem cumparaturile. Chiar ma gandeam ce am fi facut daca magazinele aveau program normal... Oricum am stat o gramada la coada la cantar si apoi o gramada la case. E adevarat erau maxim 5 oameni la fiecare coada, dar fiecare avea cosul plin, asa cum de altfel il aveam si noi. Ne-am luat ingrediente pentru salata, da e deja 23 dimineata si noi nici sa le fierbem nu am avut timp:( Apoi bradul. L-am cumparat tot din Cora da acu vreo saptamana. E artificial e mai mult verde deschis decat inchis, da e al nostru si ne mandrim cu el. Pana si globurile pe care le salvasem de anul trecut tot din plastic sunt. Asa ca avem un brad de Craciun plasticos. As fi vrut ca macar o coronita din brad natural da iau, da nu am avut timp:(

Ieri Alin s-a ofticat ca trebuia sa incalzeasca friptura la tigaie si si-a dat seama (cred ca pentru prima data) ca ne-ar trebui un cuptor cu microunde. Eu una nu ii vad utilitatea, da fie. Cat eram eu la serviciu s-a dus la Carefour sa il achizitioneze. A prins si o alarma falsa si a intrat cu mine in direct la stiri si s-a ales cu un cuptor Samsung gri. E mare si urat, da e cuptorul nostu la urma urmei...

E un mascarici, da e al nostru...

Miroase a Craciun

Azi dimineata in redactie ma astepta coscogemitea bradul ornat cu globulete rosii. Mirosea toata redactia a brad, incat toata argumentatia mea in sprijinul unui brad artificial a cazut si am decis sa imi achizitionez si eu un brad natural. Probabil ca "imi voi achizitiona" doar o coronita ceva, pentru ca sincer nu prea am ce sa fac cu doi brazi. Apoi toata ziua au misunat copii prin Antena, pentru ca s-a organizat o pterecere pentru copii angajatilor, iar spre seara au venit si cadourile noastre din partea News Fm. Azi chiar mi-a mirosit a Craciun, mai ales ca de dimineata am aflat ca vine Andrei si ca nu vom intrerupe traditia de a petrece Revelionul impreuna, traditie ce tine deja de 13 ani.

PS. pozele sunt facute cu noul meu telefon mobil, care imi cam miroase ca va fi transformat in cadou de Craciun...

Am telefon de designer

Printr-o intamplare nefericita am ramas fara telefon. Asa ca azi toata ziua am colindat Orange Shop-urile dupa un telefon care sa imi placa si mie si lui Alin, sa fie si de fete si sa aiba si dotarile visate de un baiat. Degeaba, am ajuns acasa pe la 6 cu mana goala. Apoi mi-a dat prin cap sa iau de pe net. Dupa vreo 10 telefoane l-am gasit. Nokia 7373. Il si aveau in stoc si in mai putin de trei ore era al meu, desigur contra sumei de 6 milioane. Chilipir. L-am comandat. Cand am ajuns acolo insa mi-a zis ca din 6 milioane s-a facut 8, da ca o consolare sa stiu ca e telefon creat de un designer si ca mai sunt doar cateva sute in lume... Si inca o chestie nu mai aveau pe negru, aveau doar pe roz. Am trecut, strangand din dinti peste chicioseala si l-am luat. Aveam neaparata nevoie de telefon. Nu ca asta chiar ar fi o scuza...

Asa ca am telefon de fetite chicios ca naiba si cu un craniu atasat...

PS: sa nu mai mentionam perlele ca sincer vomit...

Uite ca si blog-ul e bun la ceva

Auzeam ieri pe cineva spunand cumva in scarba ca nu "scrie bloguri". Habar nu am de ce a facut-o, chiar daca stiu sigur ca cel putin 3 oameni care au auzit afirmatia au blog, me included. Da deja m-am saturat sa ma intreb de ce unii oameni fac anumite lucruri...

Azi ca si cum as fi cautat o confirmare a avantajelor de a "tine" un blog, am gasit pe Gramo's World pozele, care au aparut pe toate televiziunile, de la accidentul lui Orban. Se pare ca cei care scriu acest blog au fost primii care au ajuns la locul accidentului si au publicat pozele pe blog. De la ei a pornit articolul din Cotidianul care a dat nastere la "subiectul de presa" de ieri. Asa ca, poate persoana care nu "scrie bloguri" nici nu "citeste bloguri", da eu tin totusi sa spun ca a blogui are si unele avantaje si ca poate e singurul "canal de comunicare" neintoxicat de interventia Ministrului Transporturilor de a musamaliza accidentul...

Revolutia la televizor

Vad ca toata suflarea blogareasca scrie despre Revolutie, indemnata desigur de cel care realizeaza BLOG FM, adica Vlad Petreanu. Le-am citit pe toate, unele sunt chiar interesante, altele pur si simplu banale. Fiecare dintre noi a cunoscut revolutia intr-o anumita forma, iar forma ei adevarata probabil nu o vom sti niciodata.

Stiu ca aveam un televizor alb negru care s-a decis sa ne lase fix in decembrie 1989. Se vedea destul de prost si doar daca era intuneric bezna in casa. Probabil ca parintii mei nu s-au grabit sa il schimbe avand in vedere ca nu prea aveai ce vedea la televizor. Ma mai uitam la Povestea de seara cu Tanti Ludmila, da atat. Nu imi amintesc ca ai mei sa fi ascultat vreodata Europa Libera, desi in ziua cu pricina au gasit cam repede frecventa, in conditiile in care mama mea e total a-tehnica. Imi amintesc ca am auzit la televizor indemnul de a iesi in strada. Am vrut si eu sa ies, da nu m-a lasat mama. Aveam doar 10 ani si eram la Iasi. Se stie deja ca Revolutia ar fi trebuit sa inceapa in Capitala Moldovei, da nici acum nu stiu de ce nu a inceput. Am vazut pe balcon cum muncitorii de la depoul de tramvaie care e fix sub geamul meu plecau in grupuri undeva. Vroiam si eu. Vroiam revolutie, desi habar nu aveam cu ce se mananca. Singura revolutie pe care mi-am permis sa o fac a fost sa adun toate imaginile lui Ceausescu de prin manuale de prin almanahuri si sa le ard pe balcon. Cred ca mama s-a ingrozit nu de mizeria pe care o lasasem in urma ci de faptul ca manualele mele nu mai aveau "chipul conducatorului iubit" chiar dupa coperta. Mai tarziu am aflat ca verisorii mei au dormit pe podea pentru ca se tragea la Braila de la unitatea militara care e si acum in fata casei lor. Am aflat ca Ceausescu a fugit si i-am urmarit traseul la televizor. Imi aduc aminte ca ziceau "dictatorul a coborat din elicopter si s-a urcat" in nu stiu ce masina nu stiu unde. Apoi mi-l amintesc pe Ion Iliescu, pe Roman si ingramadeala aia care a aparut la televizor ca fiind cei care au facut revolutia. Apoi nu stiu cum de m-au lasat, ai mei, sa vad "procesul dictatorului" si "executia dictatorului". Nu intelegeam si inca nu inteleg de ce l-au omorat de Craciun sau de l-ar fi omorat... Eu una il lasam sa traiasca, da sigur ajungea parlamentar si cine stie poate chiar presedinte... Stiu ca procesul l-am vazut la niste vecini care aveau televizor in culori. Apoi am vazut tot la televizorul nostru stricat formarea noului guvern. Stiu ca am scris pe undeva prim-vice-presedinte, cu gandul de a o intreba pe mama ce inseamna. Cam asta a fost. Stiu ca am avut o vacanta mai lunga la finalul careia nu mai eram pionieri eram liberi...

PS. o amintire care inca mai e vie e poza baietelului ala incadrat de steagul gaurit. Nu am gasit-o si pace. Daca o mai are cineva...

DEEA

La radio

Eu si harta Bucurestiului din redactie

cu Ivan Pataichin

Vreau acasa

Am fost iar la Iasi. O vizita scurta pentru ca de Craciun nu voi fi acolo. Cred ca orasul meu preferat mi-a facut cea mai frumoasa surpriza: s-a acoperit cu omat.

Da, a nins. A nins asa de tare incat intr-o zi deja se putea schia. Nu am vrut sa vad pe nimeni, nu mi-am vizitat prietenii ci doar am stat sa ma linistesc. Ba chiar sambata m-am plimbat prin centru si am facut fotografii singura, singurica.

M-am gandit intens ce caut eu in Orasul cu susul in jos si cum sa fac sa revin acasa. Sper ca odata si odata voi reusi sa ma intorc, mai ales ca in afara de faptul ca mall-ul se inchide la 10 nu am gasit nici un motiv pentru care nu m-as intoarce. Inca de cum am iesit din bloc am intalnit o persoana cunoscuta, in oras m-a satulat mai multa lume, mi-am gasit si ghetute care se potrivesc cu geanta mea cea noua si portocalie, am fost la un targ de cadouri si cate si mai cate.

Si sa nu o uit pe mama cu snitelele ei, pe Alina cu Mara si pe Elenos cu Alexandra pe care din pacate nu am revazut-o...

De la geam vad destul de bine strada Uzinei, o strada folosita des pentru ocolirea zonei Garii. Am fotografiat coada de masini formata pe la ora 17. Deci si in Iasi se poate sta in trafic...

In schimb la revenirea in Capitala am trecut prin cel mai greu drum pe care l-am facut de cand stau eu in Orasul cu susul in jos. Am facut 10 ore in conditiile in care, chiar si un sofer lenes cum e Alin face cel mult 6 ore. Am mers cu maxim 80 de kilometri la ora pentru ca nu se mai deosebea strada de camp din cauza zapezii. Am oprit de multe ori sa bem cafele si sa ne mai dezmortim. Pozele sunt facute la o astfel de oprire...

Invatatoarele astea...

Din ciclul povestiri din 335...

Astazi in autobuz s-a asezat langa mine o fetita care plangea. S-ar parea ca invatatoarea i-a luat poezia pe care ar fi trebuit sa o recite la serbarea de Craciun pentru ca a lipsit o zi de la scoala. Mama ei incerca sa o consoleze si ii spunea ca a lipsit motivat si ca invatatoarea sigur va intelege. As fi vrut sa ii spun ca asta este cea mai mica problema din viata ei si ca niciodata invatatoarele nu favorizeaza copii destepti. As fi vrut sa ii spun ca i-a luat poezia da nu si talentul de a recita. As fi vrut sa ii spun ca in viata sunt probleme infinit mai mari, cum ar fi examenul de clasa a 5-a, apoi Bac-ul, facultatea si astea sunt doar in scoala. Apoi vine serviciul pe care il poti iubi sau detesta, vin colegii care la fel te pot iubi sau lucra pe la spate, vin sefii care mai totdeauna te defavorizeaza pentru una care se mataie mai bine, apoi vine nunta sau alegerea baiatului potrivit(asta daca nu cumva vine inaintea serviciului), apoi vin problemele cu copii si asa mai departe. Da nu i-am spus ca la urma urmei asta e viata si merita traita. In schimb mi-a placut mama fetitei care i-a spus: Nu mai plange ca ma rafuiesc eu cu invatatoarea si daca e la anul te mutam la alta scoala...

Potrivire de 85 la suta...

si asta doar dupa nume:))

Ce repede mai trece anul...

Azi pe drum spre radio ma gandeam la anul asta. Stiu oameni care si-au luat casa, oameni care s-au casatorit, oameni care s-au despartit, oamni care au pus la cale copii, oameni care au luat hotarari importante, oameni care au evoluat si ma intrebam eu ce am facut. Pai primul lucru in minte imi vine sa zic ca am trecut prin trei job-uri. Am inceput anul la Mix, l-am continuat la Antena 3 si sper sa il termin la News Fm. Apoi am inceput anul la Budapesta, l-am petrecut in marea majoritate a timpului in Romanica, da am trecut si pe la Madrid. Sa spun ca ma laud cu oamenii interesanti cu care m-am imbogatit sau cu tona de fotografii??? Tot azi am aflat ca am un salariu mic si ca as putea mai bine. Deci nici macar faza ca am cel mai mare salariu pe care l-am avut pana acum nu mai tine... Pe tema asta sunt trista de vreo luna, cand am intalnit un corporatist care nu abunda de inteligenta, de fapt as putea spune ca e chiar prost gramada, da care ridica de pe card in fiecare luna o mie cinci sute de euroi. Si nu ii trmite tasu... :(

De ce s-o fi purtand cizmele albe???

Cineva mi-a zis acum ceva timp ca se poarta gentile crosetate. Mi-a spus-o intr-un context total neportivit si de aia mi-a ramas agatata in memorie. Ok se poarta gentile crosetate, da cimele albe??? Azi cred ca am vazut cel putin trei perechi purtate de domnisoare diferite. Nu inteleg nici daca stau in maini de ce te-ai incalta pe o vreme ploioasa cu cizme de culoare alba... Le murdaresti de o mie de ori mai repede chiar si decat bocancii mei din piele intoarsa, si chiar si daca circuli cu masina tot e imposibil sa nu dai macar intr-o balta, la cat de multe locuri de parcare sunt.... Apoi mai trebuie sa le si asortezi. Bine poate merg cu o gentuta crosetata de aceeasi culoare??? Oricum cu o gentuta de aceeasi culoare sigur. Ori eu genti faine din piele alba nu prea am vazut...

Stiu ca si pe mine ma apucase intr-o perioada, da in apararea mea aveam doar 15 ani. Atunci mi-am achizitionat primele mele cizme lungi albe. Frumoase mai erau. Le luasem cu mama de la moldoveni, parca... Da repet mi-a trecut. Acum caut cu disperare cizme sau bocanci rosu inchis cu galben spre portocaliu....

Ultimul stinge lumina

Astazi numele Mix Fm s-a auzit din nou in Fm-ul bucurestean. Nu pentru ca ar fi repornit masinaria ci pentru ca m-am scapat eu pe post la News Fm. Am fost deja mustruluita pentru asta si chiar daca nu as fi fost expresia ochilor (daca exista asa ceva) colegei mele cand am iesit de la jurnal a spus totul. De fapt astazi am fost aiurita din toate punctele de vedere si cu greu am reusit sa ma concentrez sa nu bulesc cele noua juranle pe care le avem de dat. Nu stiu cum reusesc sa stric eu ceva ce pare favorabil mie... Nu e prima data cand ma oftic fara motive si fac in asa fel incat sa nu fie bine. Cred ca cuvantul de ordine azi la mine nu a fost ceata(asa cum cred ca am zis la cel putin trei jurnale) ci Totalfm. Asa caracterizez eu starea aia de lehamite care ma traverseaza cand lucrurile nu imi ies asa cum vreau. Ca si consecinte sunt aiureli, ameteli, balbaieli si stricaciuni cat cuprinde. Sper sa imi revin repede.

Dezamagire

Mi-a zis mie prietenul Sebastian ca bradul de la Unirii nu miroase a brad. E perfect adevarat. Bradul de la Unirii miroase a fier. Si pentru ca ieri a plouat, mirosea a fier ud. Nici tu vorba de spiritul Craciunului, nici tu vorba de sarbatori sau alte alea de sezon. Asa ca DEZAMAGITOR:((