Juno vs 4,3,2

Azi am vazut Juno, unul din filmele nominalizate la mai multe categorii la oscar. L-am vazut pentru ca m-a intrigat comparatia care se face intre 4 luni, 3 saptamani si 2 zile a lui Cristian Mungiu si filmul lui Jason Reitman. Din prima spun ca o astfel de comparatie mi se pare total deplasata. Americanii sunt americani, iar romanii nu vor ajunge la nivelul lor de deschidere(de openmindness) nici dupa 50 de ani de democratie. Sa nu imi spuna nimeni ca Gabita ar fi putut alege sa pastreze copilul si sa il dea spre adoptie nici daca "drama" s-ar petrece acum. Desigur incepem sa vedem fete insarcinate la facultate si nu mai strambam din nas, dar cu siguranta o fata insarcinata in liceu ar crea ceva rumori. Apoi sunt doua subiecte total diferite din momentul in care Juno a ales, destul de matur as spune, sa pastreze copilul si sa ajute o familie tanara care nu putea concepe. Asadar nu domnilor cele doua filme ar putea sa se completeze intru-catva, dar in nici un caz nu se poate face o comparatie intre ele. Totusi ca sa nu fiu rea, va indemn sa urmariti filmul american doar si pentru a vedea ca exista si o alta maniera de a aborda un subiect destul de grav, ma refer la maniera simplista si presarata cu un fel de umor sec. Vizionare placuta!! PS: inca un argument in sprijinul ideii mele sunt cele doua trailere, cel romanesc grav, iar cel american jucaus...

Inchideti-va copii in casa daca nu sunteti in stare sa ii potoliti

Again sunt revoltata. Dimineata m-am trezit brusc si am capatat o durere de cap pe care o port chiar si la ora asta. De ce? Pentru ca plodul cuiva ragea cat il tinea gura in parcul din fata blocului. M-am ridicat sa vad poate are nevoie de ajutor, ceva. Nu avea. Se juca micutul. Se juca se juca da tipa parca ar fi fost taiat. Si ce era mai rau era ca masa statea prosternata uitandu-se admirativ cum "micutul" trezea tot cartierul. Nu am tipat de la geam ca nu e frumos si in plus imi aminteam de cucoanele NF care tipau la noi cand eram mici(da parca noi nu urlam asa si nu la ore la care lumea inca doarme). Am luat-o pe Dea si am dus-o exact in parcul unde se juca ala micu, macar i-am dat un motiv sa tipe ca nebunul... In cinci minute si plodul si masa isi cautau treaba prin casa, iar eu si ceilalti locatari ai cartierului am reusit sa mai dormim o ora linistiti...

News Fm a spus-o primul

Azi unele ziare au remarcat un fapt pe care postul de radio la care lucrez l-a semnalat inca de marti, si anume ca pe Arcul de Triumf cineva isi face publicitate. Inca din a doua zi a saptamanii reporterii nostri au dat delefoane, au facut sapaturi, au luat voci din ambele parti si municipalitatea a zis ca sunt ilegale si vor fi date jos. Panourile publicitare sunt acolo si acum, numai ca presa a ales sa trateze astazi subiectul, repet la cel putin doua zile distanta...bravo News

Azi scriem despre blog-uri

De la Andrei am aflat ca Alina s-a alaturat blogosferei, ceea ce mareste considerabil numarul persoanelor la care tin care au ales sa isi exprime public gandurile, tristetile, bucuriile, frustrarile, grijile sau poate doar natura creatoare. Pe majoritatea ii veti regasi il blogroll-ul meu, pe restul... A devenit cumva un fel de obicei de a verifica ce au mai scris ceilalti, dimineata la cafea inainte de a frunzari presa online. Cateodata mai pun cate un comentariu, mai bag o opinie, dar de cele mai multe ori privesc de undeva de pe margine. Nu ascund ca imi plac posturile mici si cele cu poze. Imi plac posturile cu un oarecare mesaj si posturile care nu sunt scrise doar de dragul de a bifa o obligatie zilnica fata de cititori. Imi place sa cred ca si prietenii mei ma citesc si ca imi prefera posturile...

Revenind la Alina, ce pot spune? bafta, condei inspirat si ganduri luminate patroane!!!

Cristian Diaconescu

Pe la radio se perinda o sumedenie de personalitati din mai toate doemniile. Ieri a venit Cristian Diaconescu - purtatorul de cuvant al PSD. Un om de un enorm bun simt si dupa parerea mea un bun politician. Acu urmeaza o fotografie cu Taricelu si apetitul meu pentru poze cu oamenii politici ar fi satisfacut.

Spania

Mi-am facut curat in calculator si am descoperit o ciorna a excursiei mele in Spania. Si cum azi sunt nitel depresata ca nu mai reusim sa gasim o casuta frumoasa care sa ne primeasca si pe noi si pe Dea, si nu am chef sa scriu nimic, prefer sa rememorez clipele faine, cand nu trebuia sa ne mutam si lumea era frumoasa.:(

Spania prima zi

Am ajuns in aeroport pe la ora 1 noaptea, era pustiu si mi s-a parut destul de mic, desi am mers cu avionul prin aeroport pana la hangarul lui aproximativ 20 de min. Cand am ajuns la casa rudelor lui Alin cam asta era privelistea care ma intampina la fereastra. Adica Madridul in toata splendoarea lui. Un lucru tre sa il spun. Autostrazile la astia sunt luminate frate. Plus de asta din avion se vedea exact fiecare straduta si fiecare satuc.
Rudele stau in “satucul” El Casar. Un fel de Baneasa a noastra numai ca faci cam o ora pana in Madrid, iar asezarea asta e un sat in toata regula. Cu autoritati locale si cu paznic la intrarea in asezare. Din prima m-a mirat curatenia. Bine am vazut-o pe intuneric. Sper sa imi schimb parerea pe zi, nu de alta da ma demoralizez rau cand ma gandesc ca Romanica e mai murdara si decat Ungaria si decat Spania (singurele tari pe care le-am vizitat matura)...
A doua zi
In programul propus de rude scrie plimbare prin Madrid. Adica, am vizitat din masina centrul Madridului, am mancat in cel mai fain (dupa parerea lor) restaurant si apoi am plecat acasa cu gand sa ne intoarcem mai spre seara. Da cum planul din targ nu se potriveste cu cel de acasa, seara ne-am luat cu povestile si am uitat de Madrid. In plus il vedeam la doar o azvarlitura de bat, numai ca din pacate nu am reusit sa vad forfota de pe stradute noaptea...

El este Bobaru. Un catel frumos cu care imi mai alinam dorul de Dea

A doua zi Toledo

Dis-de-dimineata am plecat spre Toledo. Suveniruri, stradute multe si inguste, urcat, iar urcat, o catedrala, o piata faina, mancare la un restaurant, alte suveniruri, coborare, suveniruri, suvenituri si iar suveniruri, de i-am capiat pe toti care mergeau cu mine... Cam asa rezum eu Toledo. Pozele spun oricum totul...

A treia zi, Segovia

Fain oras. Extrem de curat. Am vazut un apeduct de pe vremea romanilor, daca nu ma insel singurul sau cel mai mare pastrat in starea cea mai buna de la Traian incoace. Asta la Segovia. Tot acolo o catedrala faina. Si din nou suveniruri.
Apoi un drum care arata ca cel de la Sinaia la Poiana Brasov. Adica serpentine si oameni iesiti cu masinile la iarba verde. (Apropo, spaniolii merg la iarba verde in locuri special amenajate cu masute si bancute, unde nu se face gratar ci se mananca un fel de aperitive la noi)

A patra zi, Burgos

Burgos-ul a foat singurul loc unde am vazut blocuri inalte ca la noi. Am mai vazut un raulet foarte fain amenajat si o catedrala. Again o catedrala, nu de alta da sunt foarte fain lucrate, iar asta din Burgos se si vizita si era destul de mare...

A cincea zi

Am zis sa facem un pui cu samantana. Am fost la magazin, am luat un pui si l-au gatit Alin cu unchiul lui. Apoi infulecat in fuga pui-ul cu samatana si graba spre aeroport. Pierdut avionul, facut crize, platit 170 de euro in plus si ajuns la ora 3 dimineata in Bucuresti. La 6 eram in picioare, sortam suveniruri si ma nimunam unde s-au dus banisorii mei.
Pe scurt a meritat si merita Spania asta mai mult de 5 zile cat i-am acordat eu. Promit totusi sa ma intorc...

Restaurantele

Asa cum poate ati vazut scurta mea vizita in Spania are doua laitmotive. Catedralele si restaurantele. Ei bine restaurantele sunt jalnice. Un roman nu ar intra in cele mai scumpe (si mai bune) nici batut. In primul rand ca spaniolii cred ca cu cat restaurantul e mai imputit cu atat e mai bun.

Aici o poza a barului. Chiar daca aveau cosuri de gunoi toti aruncau servetelele pe jos si chistoacele tot acolo.

Nu mai spun ca peretii erau cu faianta, iar rosturile acesteia erau de-a dreptul imbacsite. Nici ca mancare nu o duc mai bine. Spaniolii mananca numai rahaturi. Supa calada de exemplu este un fel de pipi de vaca (nu l-am gustat niciodata, da asa imi imaginez ca trebuie sa arate) fara nimic inauntru, nici macar un taitel ceva... Apoi mananca foarte mult miel si berbecut. Daca se poate cu mana (pe bune, in restaurant numai noi mancam cu furculita si cutitul). Si apoi ce e cel mai scarbos (cei care ma cunosc stiu ca sunt extrem de atenta la amanuntul asta) nu se spala pe maini cand ies de la buda. DELOC Am vazut oameni care se spalau inainte de a intra la toaleta, iar dupa nu.... Extrem de ciudat...
Apoi mai exista “sangeret”. Numai denumirea te face sa vomiti. Si de fapt arata ca o vomitura. Banuiesc ca e ceva pe baza de carne, da nu bag mana in foc. Eu una trei zile am mancat doar cartofi prajiti sau copti, un fel de supa in care am cerut expres sa puna ceva si carnea de pe un pui din supa altui om. Atat si nu am slabit nici macar un gram. :(

In rest farfuriile foarte faine, la fel si canile si paharele si toata aranjarea mesei.. aaaaa si uitam sa spun, astia murdaresc fetele de masa cred ca dinadins, scapau tot felul de chestii, poate si de aia pe unde am fost peste fata de masa era pusa o foaie de hartie, ca un fel de imens servetel...
Iar o masa pentru doua persoane te ducea spre 120 de euro, deci concluzionez eu ca am mancat la restaurante destul de bune...poate ma insel...da aratau tare bine....

Orice as spune, Spania merita vizitata si atat.

Cartier de nesimtiti si de femei usoare

Tocmai cand ma gandeam ca trei posturi sunt mai mult decat necesare intr-o zi de 25 februarie, aud tipete de afara. Ies pe geam si intr-o prima faza nu vad nimic, inchid calculatorul si incercam incetisor sa descind spre asternuturi cand iar se aude. Ma duc la geamul din dormitor si ma uit afara. Un baiat se certa cu o fata. Nimic interesant, inchid geamul si imi vad de ale mele. Insa tipetele se transforma in ragete, cele doua voci au devenit vreo 5 si spiritul de telenovelista s-a trezit in mine. Deschid iar geamul. De data asta se uita si Alin si chiar si Dea incearca sa se urce pe calorifer sa vada ce e. Baiatul o tinea pe fata de par si se certa cu unul de la etaj care ameninta cu politia. Fata tipa din ce in ce mai tare si chiar parea ca o doare. Insfac telefonul si zic sa fac pe-a bunul samaritean cand apar trei politisti. Mergeau agale, nu tu fuga, nu tu scos de baston si articulat golanul fix in zona genitala nu tu nimic. Intre timp fata, trasa in continuare de par, se aseaza pe jos si striga ca o apucata. Politistii il iau pe bagabont cu frumuselu, el ii da drumul fetei care se ridica ajutata de un politist. Si dupa ce ajunge in pozitie verticala incepe sa dea in bagabont. Si Doamne ce era la gura ei. Isi baga si isi scotea si ce nu avea si ce avea, injura de sfinti, mucenici si de toate cele. Totul de fata cu politia romana care scuzati expresia "statea cu mana in cur". Ii mai articuleaza doua bagabontului, ala raspunde si o ia din nou de par. Nu auzeam ce spun da imi imaginam ca politistii spuneau ceva de genul "va rugam lasati-o pe domnisoara in pace". In fine probabil ambalati e cei de la ferestre care de acum tipau la politisti sa faca ceva, doi il iau pe bagabont, iar al treilea pe don'soara. Nu trec cinci minute si cine crezi ca se mozolea printre blocuri???

Oscarurile

Pentru mine povestea cu oscarurile de anul acesta s-a terminat cand am aflat ca "4,3,2" nu a fost nominalizat. Nu ca ar fi foarte tare filmul, dar macar din mandrie patriotica si tot as fi tinut cu el. In rest toate celelalte filme au fost bunicele, da nu de Oscar. Mai aveam emotii pentru Johnny Deep, pentru ca imi placea rolul pe care l-a facut in filmul lui Tim Burton si poate eram interesata de premiul pentru animatie, da trebuie sa recunoastem ca totul a fost cam slabut anul acesta. Eu una as fi pariat pe cu totul alti castigatori, de aceea poate ca e mai bine ca nu m-am uitat la Oscaruri, as fi pierdut o noapte chiar pe degeaba...:(

Obsesii vechi, achizitii noi

Azi mi-am cumparat "Toti oamenii presedintelui", cartea, pentru ca filmul il aveam deja. De altfel eu am citit acum vreo 6 ani cartea in limba engleza pe vremea cand imi pregateam licenta, pentru ca am mai spus-o, cartea se refera la una dintre cele mai cunoscute si totodata reusite investigatii din lume, Watergate. Am sa fac totusi un efort si am sa citesc si cartea achizitionata azi, dar numai de dragul de a face o comparatie sau poate pentru a-mi reaminti ce inseamna jurnalismul in cel mai pur sens al sau. Azi nici nu se mai pune problema verificarii din cel putin 2 surse (unul din principiile de baza ale jurnalismului). Azi se inregistreaza orice declaratie si aia e. Azi reporterii sunt niste semizei, care au pretentia de a fi luati cu masina de acasa. Azi reporterii se cacaie o jumatate de zi pentru trei prostii furate in proportie de 70 de suta de pe televiziuni. Azi reporterilor nu le mai ajungi la nas. Cei din TV sunt cei mai ingamfati, mai infumurati si mai plini de fite. E si normal in conditiile in care ei iau salarii de peste o mie de euro, doar pentru ca se dau la televizorul in culori, iar redactorii le scriu materialele. Erau unii la Antena care se uitau de sus la redactori, de parca nu noi le faceam treaba... Desigur nu e usor sa transmiti in direct o zi intreaga, din frig cateodata sau pe canicula sau mai stiu eu de unde, da e infinit mai usor decat sa faci 10 subiecte pe zi, sa abordezi toate domeniile, iar seara sa faci subiecte de sinteza. Si sa nu spun ca toate trebuie facute si gandite cat mai bine. Normal ca e un loc stabilit dinainte pentru toata lumea, toti avem un loc sub soare, iar roata va asigur ca se rostogoleste pentru toata lumea...

Nepotismul la putere

Sfarsitul de saptamana, in plan politic, a fost marcat de alegerea Elenei Basescu secretar general al PDL. Sa nu ma intelegeti gresit, NU am nimic impotriva nepotismului, ba din contra obisnuita cu exemplele din media as putea spune ca nepotismul s-a transformat in traditie dintr-un lucru cat de cat negativ. Inca de la primii pasi in presa am sesizat ca un post se mosteneste si mai greu se obtine prin merite proprii. Mai mult, nu ma opun unei pilute mici pentru un post caldut, probabil daca terminam medicina sau constructii drumuri si poduri acum eram si eu undeva la caldurica. Totusi nepotismul tocmai in fruntea politicii ni se pare cel putin periculos. Ei cum ar fi ca peste cinci ani sa trebuiasca sa alegem o don'soara care se pricepe mai bine la prezentat chilotei decat la prezentat platforme?

Adica daca vrea sa fie musai secretar la tineretul democrat liberal nu are decat. Chiar daca ar vrea sa fie mascota partidului nu as avea nimic impotriva, da s-ar parea ca mezina familiei prezidentiale tinteste mult mai sus. Ca la urma urmei alegerile pentru functia de secretar general al PDL au fost mai mediatizate decat cele pentru functia de presedinte al aceluiasi tineret. Si hai sa o spunem pe aia dreapta: cine este Monica Iacob Ridzi? Dar daca totusi Elena Basescu vrea mai mult eu zic sa fie oprita. Nu de alta da pentru o functie cat de cat in politica iti trebuie mult mai mult decat un zambet lucrat sau o fetisoara brazdata de cosuri acoperite cu fond de ten, iti trebuie infinit mai multe calitati decat a lasat pana acum sa se vada domnisoara Basescu. Adica macar daca venea acolo cu un program cu un plan ceva, ori pentru functia obtinuta ieri eu nu am auzit nici un program, doar raspunsuri la atacurile tanarului al carui viitor in politica pur si simplu nu il mai vad. Ma intreb daca nu cumva Bogdan Boza a fost pus tocmai de acolitii basescieni din PDL sa ii faca o imagine cat de cat proaspetei candidate. Sau poate erau mai interesati ca obtinerea unei functii de catre Lenuta sa fie trecuta cu vederea de presa??? Eu am vazut-o pe la televiziuni. E goala micuta, intre urechile ei e aer sa umpli doua baloane, cat despre apartenenta la celebra familie... ma intreb daca tac'su i-o fi explicat vreodata care e treaba cu politica pentru ca daca nu, ma tem rau de tot pentru viitorul politic al tarisoarei noastre...

Bine veti spune ca si in alte tari sunt familii politice si ca poate familia Basescu va da nastere unei noi dinastii, da in alte tari conditiile nu sunt aceleasi, ori Romania a produs pana acum un rege marait si molau si o familie de dictatori de trista amintire...deci perspectivele sunt extrem de sumbre...

Bluzita mea rosie cumparata pentru o ocazie speciala...

Casa de piatra ma Sebastiene!!!

Daca nu am gasit pe nimeni care se ma fotografieze...

De ce scriu acest blog

Fidelii mei cititori au observat, probabil, ca saptamana trecuta timp de doua zile blog-ul meu a fost privat. Am primit niste observatii rautacioase si am decis sa il inchid. Noroc cu gandul cel de pe urma. Pentru ca am fost sunata de vreo 2 prieteni, altii mi-au scris, iar tata a dat suparat telefon ca "nu mai poate intra pe blog si ca sa fac ceva", m-am decis sa il mai tin. In definitiv eu mi-am facut blog pentru a conversa in acest fel cu prietenii mei care sunt fie la Iasi, fie la Budapesta, fie pe la Braila sau in orice colt al lumii asteia, prieteni pe care e lesne de inteles ca ii vad foarte rar si discutam foarte putin. Si atunci cand discutam sa nu ne mai spunem maruntisurile din viata de zi cu zi ci sa discutam doar teme importante, pentru ca maruntisurile ni le-am citit pe bloguri. Cu atat mai mult cu cat si ai mei au inceput sa citeasca regulat blogul meu si astfel poate se mai duce din dor-ul care va asigur ca e de ambele parti. Asa ca cine se simte superior acestui blog il rog sa nu il mai citeasca. Cine crede ca e prost scris si ca incerc sa compensez acest lucru prin poze, la fel rog sa nu il mai citeasca. Daca ti se pare ca ma laud, daca zici tu ca sunt proasta, daca ti se pare ca vorbesc ca sa ma aflu in treaba te rog nu il mai citi. Iar cine va face si pasul de a-mi spune in fata aceste lucruri va fi tratat ca si cel care a avut curajul sa mi le spuna. Adica CU CURUL... Acest blog este unul personal, dar care din motive tehnice nu poate fi unul privat la care sa nu asiste toti frustratii si NF-urile din lumea asta. Multumesc tuturor celor care ma citesc si le cer iertare pentru aceasta izbucnire...

O sambata linistita in parc...

Dea s-a jucat pana i-a iesit limba din gura

Parcul arata bine, chiar daca ieri a fost o zi cam inchisa...

Parcul Herastrau e foarte frumos, pacat ca e populat

Fructul oprit

Daca au aparut ghioceii e clar ca a venit primavara

Aveam noi o nelamurire: asta e un ratoi cu consoarta lui?