Furtuna

Fusese abandonat intr-o punga in apropierea unui lac. Probabil omul crud care i-a smuls (pe el si pe fratele lui) de langa mama nu a avut curajul sa impinga plasa sa cada in lac...

S-a trezit singur alaturi de ceva ce parea trupul neinsufletit al fratelui sau. Era inghesuit si simtea ca va muri in curand. Nu stia ce e moartea, dar stia ca trebuie sa fie capatul tuturor rautatilor pe care le suferise in ultima vreme. Cu ultimele forte a scheunat...

S-a trezit apoi intr-o cusca alaturi de fratele lui. Nu murise. Nici el nu murise. Sau poate murisera amandoi si asta era dupa...

A simtit mirosul cunoscut de lapte si s-a indreptat spre locul de unde venea... Lapaind lichidul alb incepu sa isi aminteasca...cineva a auzit scheunatul, a gasit punga si i-a salvat... Inainte de asta erau fericita alaturi de mama...

O lumina puternica brazda cerul.

Fulgera

Habar nu avea ce e aia si a iesit afara din cusca improvizata pentru a vedea. Un picur de ploaie i-a atins nasucul. L-a sters cu labuta, iar cand a venit al doilea a tulit-o in fundul custii, la fratele lui si la lapte.

Ploua...din cand in cand se mai auzeau si tunete sau fulgere.

Apoi picaturile de ploaie au patruns prin cartonul custii la ei. Erau uzi, laptele se varsase, iar el se gandea ca sigur asta va fi sfarsitul. Isi dorea foarte tare un om. Un om al lui, o fetita sau un baiat, un om care sa ii poarte de grija si care sa il iubesca...

Se stransera unul in altul schelalaind. Tarziu, ud, a adormit.

S-a trezit pe o pajiste verde crud. O fetita ii arunca fratelui lui un bat sa se joace. Un pic mai in spate era un castron maaaaare cu lapte. Era pe o veranda. Era uscat si curat si statea pe o paturica ce mirosea frumos...

Visa? .... murise?.... sau era realitate?