Frustrarea chiriasului grabit

Cand eram mica recitam plina de patos Balada chiriasului grabit a lui Toparceanu. Trec anii, trec lunile-n goana Si-n zbor saptamanile trec Ramai sanatoasa cucoana Ca-mi iau geamantanul si plec... Cred ca am spus-o cat de cat corect, desi am citat din memorie. In realitatea treaba nu sta chiar asa. Nu vreau sa fiu chirias si cu atat mai mult nu vreau sa ma mut de la un apartament la altul. Da asta-i viata sunt chirias si acum sunt un chirias care trebuie sa se mute... Si iar ma oftic si iar scriu pe blog... De exemplu de dimineata am ochit un apartament in zona Tei mai exact iesirea spre Colentina. Doua camere, mobilat modest, neutilat, 300 de euro fara avans. Entuziasmata dau telefon. Imi raspunde un nefutut care ma ia la tri pazeste, ca inchirierile se fac intre ora 7 si ora 12 si apoi se trece la vizionari si nu stiu ce rahat mai manca el acolo. Si ma stiti, in situatii dintr-astea tactul meu e zero. Ma iau in gura cu el. Linistita la inceput, ca vorba aia nici nu cred ca domnii de la imobiliare se trezesc la 6 sa inceapa serviciul la 7, mai ales sambata. Da el se tine fortos. Si atunci ii spun ca mie nu mi se pare ca pentru un comision ca cel pe care sunt pregatita sa i-l dau ar trebui sa se poarte asa. Si el ma ia tipic bucuresteneste golaneste si alte este care nu imi mai vin acu. Auzi duduie, da ce crezi ca in comisionul tau stau eu? Iar eu tipic moldoveneste i-o dau pe aia: Sa dea Domnul ca numai in comisionul meu sa stai. Sa mai faci vreo tranzactie cand o zbura porcul... Si i-am inchis...da totusi apartamentul ala...vorbesc eu cu cineva si o rezolv luala-r naiba de bou...