Ca orice provincial care se respectă şi eu m-am dus astăzi la gară să îmi iau pachetul de acasa. Că vorba aia trebuie să mănânce şi copii salată boeuf, sarmaluţe şi pască. Şi cum mă ştiţi eu şi bucătăria, baba şi mitraliera, mama mi-a sărit în ajutor. Aşa se face că dimineaţă pe la 11 eram amândoi în Gara de nord la coadă la Mc la cafea. Normal ca trenul avea întârziere aşa cum aveau toate trenurile care veneau din Moldova. Aşa că am stat să aşteptam. Am remarcat fetiţa foarte cochet îmbrăcată, cyber-boul cu hands free în ureche care nu vorbea la telefon, cei doi graşi care răsfoiau aparent nepreocupati Readers Digest şi baba cu căţel caniche. I-am urmărit pe toţi timp de 15 minute cât a durat întârzierea. Am remarcat şi o fată pe care o ştiam la Realitatea, da acum relata pentru Antena 1 sau cel puţin aşa scria pe cubul microfonului şi pe cameramanul ei care din dorinţa de a lua un cadru mai bun s-a urcat pe un coş de gunoi. În fine s-a anunţat trenul şi pleacă frate toată gloata despre care tocmai v-am vorbit spre peronul 11. Încet vine şi trenul cu moldoveni, un intercity cu vagoane de accelerat. Îl văd pe conductor, un tip pe la 30 de ani de vreo 2 metri înalţime. Mă duc la el, mă prezint şi îmi zice să aştept. Îl pierd din vedere şi încep să îl caut bezmetică pe peron. Apoi văd că la primul vagon lumea urcă în loc să coboare. Mă duc acolo, găsesc conductorul, găsesc mâncarea şi plec. Tre să spun că în ochi aveam lacrimi. Toţi erau moldovenii mei forţaţi de împrejurări şi de un oraş în care bucureştenii o şterg la munte de sărbători, iar provincialii le ţin locul să stea la coadă la pachetele venite de ACASĂ. Şi dintr-o dată fetiţa cochetă care chiar dacă facea ca toti dracii a început să îmi placă. Îmi placea chiar şi cyber-boul care m-a lăsat în faţă şi cei doi graşi care şi-au supt burţile ca să avem loc pe culoar...
Cu aceleaşi lacrimi în ochi vă promit că fac eu cumva ca celelalte sărbători să mă prindă acasă. Să fiti luminaţi astăzi şi tot anul. Un Paşte Fericit!
No comments:
Post a Comment