Drumul Iasi - Bucuresti sau cum sa prinzi o ploaie de N ori

Ei bine DA. Pana la urmă am ajuns şi la Iaşi. Şi spun din prima ca mi-a făcut bine. M-am mai linistit şi spre surprinderea mea chiar din prima dimineaţa am constatat că nu mai aveam cearcăne la ochi. A fost super fain, aşa cum doar ACASĂ poate fi. Ne-am distrat, am bolit o zi şi am mâncat cât pentru tot anul. Am făcut picnic noaptea, picnic asezonat cu mici şi bere şi cu depănare de amintiri şi am jucat pentru prima dată popice. Da cel mai important e că am reluat contactul cu prietenii mei, cele două cupluri de Andrei şi Aline.

Să vă spun cum a fost la biliard. Am apucat şi eu să vad clubul For Fun şi sincer m-au uimit preţurile mici în comparaţie cu Bucureştiul. Pentru două ore de biliard am plătit ceva peste 200 de mii.

Apoi după 12 noaptea am mers în Viper unde am prins loc la bowling. Pentru că am mers pentru prima dată spun că mi-a plăcut, însă cred că ar trebui jucat în mai puţini oameni. Noi am fost 6 şi până îţi venea rândul era cam plictiseală. Plus de asta "şacalii" adică băieţii concurau cu noi şi chiar făceau glumiţe că nu dăm cu bilele cele mai grele.

Pentru că nu se poate vizită la Iaşi fără vizită la Mall, am stat în Mall 6 ore cu cele două Aline şi nu mi-am luat nimic. Apoi m-am întors şi în 5 minute am achiziţionat o pereche de cercei în formă de broască ţestoasă şi nişte pantofiori roşii de prinţesă :). Cerceii sunt din aur şi au fost cadou de Paşte de la Alin.

Tot la Mall am văzut chicioşenia asta. Adică o broscuţă wolkswagen tapetată cu bucăţi de oglindă.

A fost frumos, iar ca să explic ce e cu titlul, vă spun că de la Târgu Frumos (o localitate din apropierea Iasi-ului) şi până la Bucureşti a plouat încontinu. Ba mai stătea ba începea cu o şi mai mare violenţă. Parcă şi norii arătau la fel, iar undeva după Bacău s-a inundat şoseaua şi a trebuit să stam nitel să aşteptăm să vină pompierii. Am şi poze, da sunt făcute cu mobilul, iar cablul cu care le descarc s-a pierdut. Când il găsesc le postez aici.

În rest Iaşi-ul este aşa cum îl ştiu. Cu oameni de treabă, cu oameni care au început să înveţe să se vândă scump, dar un Iaşi cu prea puţine mijloace media şi deci prea puţine şanse ca eu să ajung vreodată acolo. M-am întristat când posturi de radio vechi dădeau ştirile ca pe vremea când lucram eu la Terra, adică fără inserturi. Pur şi simplu ştiri cu nemiluita citite pe blank. Mi-am cumparat şi ziare să îmi fac o părere şi la fel. Cel puţin un ziar de care eu nu ştiam avea deschidere în ziua de Paşti un articol dintr-un club. Pur şi simplu sunt în urmă. Acolo tot Radio Iaşi este în top, iar posturile comerciale sunt terne, cu redactori muzicali slab pregătiţi şi cu ştiri de umplutură. În schimb mă bucur că se mişcă ceva şi se vede că se mişcă, fie pentru că e campanie electorală, fie pentru că şi ieşenii mei s-au mai deşteptat. Se aude că se deschid noi posturi de radio şi că posturile de radio din capitală caută să ajungă la Iaşi.

Sper să nu mai treacă atâta vreme până să mă reîntorc acasă...