Journalist and social media communicator as profession, traveller, chocolate eater and dog lover as passions
Translate
August 9, 2008
Prietenie cu de-a sila nu cred ca se poate
Ieri printr-o serie de evenimente am ajuns la Mall Vitan, normal la Debenhams. Si in timp ce ma duceam fix la pantaloni negri si bluze dolly am vazut ca o fata se tot tine dupa mine. Intr-adevar aveam cam aceleasi dimensiuni, da mi se parea imposibil sa avem si aceleasi gusturi, judecand cu ce era ea imbracata. Nu am zis nimic, desi daca ar fi deschis o discutie o ajutam cu placere, ii explicam ca eu sunt 16 small la pantaloni si 14 la bluze...dar nu a facut-o. Ne-am ales fiecare ceva si am pornit spre cabinele de proba. Pentru ca aveam mai mult de 4 articole am lasat doua la o fetita si mi-am probat cele patru perechi de pantaloni, doua negre, una un fel de crem spre mov si a patra un fel de portocaliu. Intr-un final am ales un pantalon de in negru si pe cel crem spre mov care e un pic sport. Ies din cabina sa imi iau si bluzele la pobat si observ ca mama tipei care se tinea dupa mine a luat de la fata de la cabina pantalonii ceilalti negri...am zambit si asta e. Mi-am probat bluzele, am mai dat o tura pe la rochiile de seara si am iesit. La casa era prietenul fetei respective cu perechea de pantaloni negri recuperata de la mine(mai erau cel putin 4 perechi identice in magazin) pe care ii platea. Si cum stateam eu de vorba la telefon cu Eliza vad mama fetei ca se tot foia pe langa mine. Inchid si in secunda doi ma abordeaza. Ca e cu fata ei si cu prietenul fetei la Starbucks si ca ma invita si pe mine. Intr-o prima faza am zis nu, ce naiba sa caut eu la o cafea cu niste necunoscuti si cu o sclifosita??? Dar s-a rugat atat de mult, m-a urmarit asa de mult incat am zis ca ceva rau nu poate sa mi se intample. Si m-am dus. Fata, pe numele ei Cristina este foarte timida, este ingrasata recent si probabil disperata de lipsa produselor pentru persoane grasute. A venit in Bucuresti in urma cu doua luni pentru ca prietenul ei a prins un job tare la o multinationala si evident ca nu are inca prieteni. Si ca poate vom fi prietene. Acum stiu eu sunt salbaticuta rau, da nu imi amintesc vreodata sa fi procedat in acest fel. Adica mama sa imi vaneze prin mall prietene??? I-am dat niste ponturi cu locuri unde se gasesc haine foarte faine pentru noi, i-am explicat faza cu marimile(apropo pantalonii refuzati de mine ii erau mici, dar i-a cumparat oricum), i-am spus si care e treaba cu Debanhams-ul, am mai vorbit nitel, mi-a luat numarul de telefon si am plecat. Imi era cumva mila, dar nu imi pot face prieteni in felul asta...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment