Nunta la care am furat mireasa

Am mai scris ca trebuie sa ma duc la nunta, ca am venit obosita dupa nunta, da nu am scris de nunta. Nunta unor prieteni dragi mie. Carla si Cristi. O nunta despre care acum patru ani as fi jurat ca nu ar putea avea loc si totusi Cineva acolo sus a vrut ca noi sa mergem sa ne veselim la nunta lor. Eu am fost singura si oricat de obositor ar fi fost nu as fi ratat nunta asta niciodata. Carla e sora mai mare a prietenei mele din copilarie, e sora mai mare pe care eu in copilarie nu o puteam suporta pentru ca mereu o lua pe Mirela de la joaca. In perioada facultatii m-am apropiat de ea, pentru ca era colega cu fratele lui Alin si pentru ca frecventam aceleasi cercuri. Am simtit-o de-a mea de atunci, ne lega ceva si nu se putea sa nu ajungem prietene. Cristi este omul care nu spune multe cuvinte, dar este omul pe care daca il suni in fierul noptii sa te scoata din rahat o face fara sa se gandeasca de doua ori. E un om special la care tin mult. Asa ca nu se putea sa lipsesc de la nunta asta.

Cununia religioasa a inceput la ora 16 la aceeasi biserica unde s-a cununat si Alina. A fost frumos si m-am chinuit sa nu imi dea lacrimile. Nu stiu ce am, la nunta Alinei, am plans de-a binelea. Seara pe la 21 am plecat la Casa Boiereasca. Un loc super fain pe care il vazusem doar din masina in drum spre Bucuresti. Am fost asezata la masa cu Ionut si Tita si cu Manuel. Am si dansat(lucru ciudat pentru mine), am barfit soacrele si intr-un final am furat mireasa.

Nu a fost nimic planificat. Ionut dansa cu Carla si Tita a ticluit planul. Am furat-o, am urcat-o in masina, am plimbat-o prin oras, am facut poze in Copou (de unde cred ca m-am ales cu mucii pe care mi-i suflu acu) si apoi am venit sa negociem. Nu stiu de unde s-a decis ca as putea sa negociez eu, cand in viata mea nu am negociat nimic. Nici macar salariul. Baietii vroiau whisky, iar eu vroiam cola si un cantec de la Cristi. Alesesem noi unul cu prostii in masina. Da am renuntat rapid la cantec. Si pentru ca nu stiu sa negociez am cerut din prima 10 sticle de whisky si 10 de cola. La care Cristi s-a priedut si negocierea a fost mai mult ce vrem noi si exact aia ne va da.

Normal ca dupa furaciune, baietii au trebuit sa o danseze in brate. Lucru mult mai greu decat as fi crezut.

Intr-un final m-am schimbat, ca imi cam era frig. Asa ca am pus aici si poza cu bluza John Rocha.

Asta e poza de final. A trebuit sa plec devreme, nu am prins nici tortul:(, da m-am simtit bine. Am fost intre prieteni si chiar am apucat sa vorbesc mai mult cu Ionut, pe care viata nu l-a schimbat asa de tare cum credeam eu. Le urez Casa de piatra mirilor si o viata frumoasa in care macar din cand in cand sa ne includa si pe noi. Si sa stiti ca insensibilului de Alin ii cam pare rau ca nu a putut sa vina.