Facerea de bine....

Mergem noi cu Dea la parcul de caini. Intr-un tarc era un caine lup care o sfasia prin gard si am ales sa mergem in al doilea tarc unde erau doi caini maidanezi nesupravegheati (adica nu era nimeni cu ei). Intram, Dea se intelege bine cu ei si observam pe o banca doua lese, deci cainii erau ai cuiva... Pleaca nenea cu lupu si zicem ca sa ne mutam in celalalt parc, care era de fapt pentru caini mari...nici maidanezii nu erau prea mici da... Si cand sa deschid poarta tracului un maidanez iese si o ia la fuga. Ma uit la Alin, insfac o lesa si fug dupa el. Dupa vreo 500 de metri, cand tocmai era sa o zbugheasca spre masinile de pe Pantelimon, vine o baba si incepe sa tipe la mine. Ca cine i-a dat drumu la caine (care by the way fugea spre ea)? Ca de ce am intrat in tarc daca am vazut ca erau caini acolo? Ca sunt o nesimtita? Ca de ce ii fugaresc cainele pe strada? Ca tinerii din ziua de azi... Stiti povestea... Intr-o pauza apuc sa ii spun ca eu i-am dat drumul din greseala, da ca imi pare rau si ca fugeam dupa caine sa il prind, ca si eu am caine si ca daca l-as pierde as suferi...in fine...baba nu intelege si incepe sa ma injure...ca sunt o tampita si o nesimtita(si cred ca era si apelativul proasta pe acolo...), ca nu aveam voie sa intru in tarc... eu ii spun ca doar nu e tarcul lu tasu si incerc din nou sa ii explic ca eu aveam intentii bune, ca un bucurestean ar fi lasat cainele sa fuga si nu ii pasa...baba o tine pe a ei...tinerii din ziua de azi...ca sunt tampita...si in timp ce ma indepartam mi-a mai zis vreo doua... Ma rog, conflictul s-a aplanat cand a vazut ca sunt cu Alin (baiatul de treba, care-i prieten cu fata aia nebuna), care i-a explicat cu exact aceleasi cuvinte ca altul in locul meu ii lasa potaia si o taia de acolo si ca nu e normal sa iti lasi cainii singuri in tarc si ce credeti ... a inteles si a lasat-o mai moale... Alin nu mai era tampit si nici nesimtit si nimic...baba s-a potolit ca prin minune... Nu degeaba ziceam ca traiesc in Orasul cu susul in jos...