Din capul locului spun ca eu nu cred in dragostea la distanta. Nu exista si nu are cum sa existe. Am prietene care au trecut prin asta si imi pot demonstra oricand contrariul, dar in cazul meu nu are cum sa existe. Eu sunt posesiva si geloasa si decat sa imi amarasc viata gandindu-ma la ce e mai rau mai bine imi fac mie un bine si pun punct sau ma duc dupa el, lucru care l-am facut, dar zic eu ca nu intentionez sa il mai fac...
Am descoperit pe diverse bloguri trimiteri la "blogurile gemene", iar astazi am zarit povestea pe hotnews. Doi tineri despartiti de o bursa Erasmus isi continua povestea de dragoste in vazul lumii. Nimic rau pana aici. Intru pe cele doua bloguri si intr-adevar sunt identice, mai putin postarile. De fapt fiecare povesteste ce a mai facut. Lucru fain si cumva induiosator...imi amintesc ca si eu cu Alin la inceputuri imparteam un jurnal...o agenda in care scriam pe rand cate ceva...era fun, da tot timpul mi se parea ca scrierile mele erau puierile fata de ale lui...el era student la filosofie, eu eram doar intr-a 12... Asa si cu cei doi, tipa e rezervata, scrie posturi kilometrice si povesteste frumos. In schimb tipul e un zaharisit si jumatate... ok isi spun pui, am mai vazut de astea, da te ador printesa mea, pupici ingeras...si te iubesc spus de prea multe ori...e libidinos. Si sa stiti ca nu o spun din gelozie, ci din experienta. As vrea sa stiu cum ii va spune cand va afla ca el o inseala sau invers...sau cand va descoperi ca relatia lor se duce de rapa...sau cand vor trece peste bursa asta si vor locui impreuna, iar el nu se va barbieri zilnic(nu radeti este o mentiune despre barbierit) sau va intarzia repetat acasa sau va manca usturoi (iarasi va rog sa nu radeti, stiu oameni care aveau pretentii absolut fenomenale de la cei cu care alegeau sa isi imparta viata) sau alte chestii de care se lovesc cuplurile care stau pentru prima data impreuna??? Pana atunci enjoy. EA si EL.
4 comments:
Din partea posesorilor blogurilor gemene: Apreciem sincer ca ne-ai dedicat un post pe blogul tau...
Ce voiam sa adaugam: locuim impreuna, nu e prima oara cand am facut asta, totul merge minunat, sunt mici neintelegeri, dar trecem usor peste, suntem suficient de maturi cat sa nu ne lovim de chestii pe care le-ai precizat tu... Nu s-a barbierit de o saptamana... A avut o groaza de facut, stiu, inteleg, n-o sa il iubesc niciodata mai putin daca e nebarbierit sau daca a mancat usturoi. Astea sunt detalii minore, iubirea noastra nu sta in asa ceva...
Apreciez rapiditatea si siguranta cu care iti aperi blogul si iubirea. Opinia mea ramne, insa. Si daca tot locuiti impreuna, la ce bun blogurile? Ar fi frumos sa demonstrati voi ca se poate. Si dupa 13 ani de relatie sa imi trimiteti si mie niste fotografii, ca nu cred ca vor mai exista bloguri pe vremea aia...probabil vom comunica telepatic:)
Raluca, e dreptul tau sa nu crezi in dragostea de la distanta. Si e datoria mea de prieten sa iti spun ca de data asta gresesti.
Unu la mina: o bursa Erasmus dureaza intre 6 si 12 luni. Daca cei doi nu pot sta despartiti fara ca unul din ei sa il insele pe celalalt, atunci relatia lor pur si simplu nu se numeste dragoste - se poate numi oricum altceva. In definitv, dragostea trebuie sa treaca si un astfel de test.
Din punctul meu de vedere, o gelozie prea mare si obsesia raului pe care poate sa ti-l faca celalalt nu prea are legatura directa cu dragostea :)
Doi la mina: fiind student intr-o universitate comparabila cu turnul Babel, stiu cazuri concrete de persoane care, datorita burselor, au relatii de la distanta de deja doi ani. Se vad cind pot: in vacante, uneori (rar) in week-enduri. Dar pot sa pun capul ca cel putin oamenii pe care ii cunosc nu si-au inselat partenerul / partenera.
O ultima remarca: nu iti trebuie 13 ani sa te enervezi ca "el" nu se barbiereste, sau ca maninca usturoi. Dupa cum vezi, relatiile tinerilor dureaza cam doi-patru ani in genere, deci e de ajuns sa iti dai seama daca iti convine "celalalt" sau nu. Daca ii trebuie cuiva mai mult de trei-patru ani, inseamna ca are o problema :)
Pai stai sa inteleg: e dreptul meu sa nu cred in dragostea la distanta, dar totusi nu am dreptate???
Acum sa o luam pe puncte: eu nu am criticat iubirea lor si nici macar iubirea lor in vazul lumii, eu criticam zahariselile gen "printesa mea, pupici ingeras" si altele care sunt pe blog.
Doi: cred ca am scris foarte clar ca in cazul meu dragostea la distanta nu ar merge. Si am si explicat de ce, ca iti place sau nu asta e, ca tu consideri sau nu asta dragoste iarasi este problema ta.
Trei: despre cei pentru care tu iti pui capul, vorba lui Alin ai stat tu la fundul lor? Sunt cazuri de oameni cu care stai ani intregi si tot nu ii cunosti...
Patru: nu inteleg de unde ai facut tu analogia cu 13 ani si usturoiul sau poate era o aluzie pe care eu nu o inteleg. Eu in post ma intrebam daca dupa ce trece perioada asta cu pupici si alte prostii dragostea lor va dura. Fata care mi-a raspuns m-a asigurat ca da (fapt pe care il apreciez), iar eu i-am urat o relatie de peste 13 ani in care se continuie sa scrie bloguri si sa puna si poze sau sa le trimita prin telepatie, pentru ca cine stie peste 13 ani cum vom mai comunica...
Cinci: si asta e si pentru cei care s-au simtit datori sa imi porcaiasca blogul. Am inteles care e secretul pentru a avea un blog citit. Te iei de cineva si primesti 5 comentarii in primele ore... Nu le-am publicat pentru ca sunt de rahat si chiar nu doresc ca astfel de oameni sa ma citeasca. In schimb postul asta ramane, fie ca va place sau nu.
Post a Comment