Translate

April 7, 2009

D'ale mele

M-am tot întrebat în ultima vreme ce aţi vrea să vedeţi pe blogul meu. De aia am pus posturi uşurele, cu pozişoare să nu spuneţi că v-am părăsit. Mă întreb pentru că devine din ce în ce mai clar că blogul asta nu e doar pentru mama cu care vorbesc în fiecare seara şi că blogul m-a ajutat să cunosc oameni noi şi să întăresc legăturile cu vechii prieteni pe care îi credeam înstrăinaţi din cauza distanţei. Problema e că nu în fiecare zi fac ceva special, ceva demn de a fi povestit lumii întregi şi că atunci când tac sunt trasă de mânecă, prietenii mă sună să mă întrebe dacă sunt în regulă şi alte dintr-astea. Şi atunci mă întreb poate ar trebui să trec la bloging de avansaţi cu comentarii pe alte bloguri care să genereze trafic, cu subiecte ce nu ţin fix de viaţa mea, cu legături mai strânse cu ceilalţi blogeri, cu reclame şi cu tot ce presupune un blog. Dar atunci m-aş îndepărta de scopul iniţial al blogului şi mi-aş călca pe inimă pentru că am încercat să ţin un anume fel de blog şi nu mi-a mers... Poate astăzi sunt depresată pentru că lucrurile nu merg tocmai ok într-un anumit domeniu şi de asta vă chinui cu problemele mele existenţiale... Poate ar trebui să vă povestesc ce se întâmplă în Republica Moldova, pentru că am văzut că e o moda şi toată lumea are păreri despre subiectele zilei, da sincer m-am săturat de Moldova, după o zi în care doar despre asta am vorbit. Apropo o chestie funny legată cumva de evenimentele de acolo. Liderul studenţilor basarabeni din Iaşi este Dan Caranfil. Şi vă garantez că nu este tatăl meu:) Apropo ati văzut că a venit primăvara şi căldura? Vineri purtam bocanci şi haine groase, astăzi m-am dus la serviciu cu tricou şi balerini...în week-end va trebui să îmi reorganizez şifonierul...mai e niţel şi vin căldurile alea dogoritoare şi dorul de ducă şi concediile...ah concediile...oare unde ne vom purta paşii anul asta?...de fapt nu ştiu nici ce voi face de Paşte...aşa că vara pare chiar departe dacă mă gândesc mai bine... Vă las că simt că mă afund şi mai rău în depresie...sper că sunteţi toţi bine şi că atunci când veti citi aceste rânduri nu vă va bufni prea tare râsul:)

5 comments:

Andruska said...

Raluci, eu zic sa experimentezi. Incearca lucruri noi cu blogul, si vezi ce iese. Eu cred ca numai asa ne putem defini un stil. Dupa cum stii, blogul meu a trecut prin o groaza de schimbari, si probabil ca il asteapta inca pe atitea modificari pina sa isi gaseasca o linie definitiva. E normal sa fie asa. Eu cred ca blogul meu mi-a reflectat starea de spirit si preocuparile in diversele secvente temporale pe care le-am locuit.
Evident ca blogul tau nu e doar un instrument de discutat cu cei dragi. Daca era asa nu il mai faceai public, puneai parola pentru toata lumea si primeai doar pe cei invitati :)
Eu cred ca de acum blogul tau va creste in continuare. Sa iti dau insa o parere personala, pe care o poti aplica sau nu: blogul nu e tocmai un jurnal. E un jurnal facut public, si daca te infatisezi asa cum esti poti pierde mult. Eu cred ca una din ideile bune de a construi un blog e sa prezinti doar partile din tine care te definesc, dar care nu te expun nesimtirii altora. Adica mai putine chestii extrem de personale, si in felul asta nu vei fi atinsa de injuraturile pe care banuiesc ca toti le primim. Ma rog, asta e una dintre strategii, pot fi multe altele care pot merge la fel de bine...
Cit despre subiecte, nu stiu... depinde de tine ce esti dispusa sa faci: un blog de jurnalist, un blog de idei, un blog personal... Daca te intereseaza insa sa ramina public, atunci evident ca este importanta opinia cititorilor, ca ei sint sefii...
Sugestii? Pot sa-ti dau una. Stiu ca tu mai citesti carti scrise de jurnalisti. Stiu eu, CTP si altii... Mi-ar placea sa citesc din cind in cind un fel de recenzii, ca sa imi suplinesc lipsa de lectura in acest domeniu cu unele rezumate scrise de oameni specialisti in domeniul jurnalistic si in care am sincera incredere, cum esti tu.

cristinutza said...

raluk, tot ce vrea sufletul tau sa impartaseasca cu noi, asta vrem sa vedem pe blogusor ;)
PS: ti-am admirat ieri margelele ma gandesc ca sunt tocmai bune pentru vara sa ne inveselim: soare, flori, fluturi, rochii inflorate si margelele colorate :D

Raluk said...

Pai sa o luam cu inceputul. Nu as fi putut sa imi fac blogul privat, pentru ca daca iti amintesti l-am facut pentru o zi sau doua si a intrat tata la idei si imi dadeau mai multe telefoane decat de obicei pentru ca au crezut ca s-a intamplat ceva cu mine...evident ca nu stiau ce e aia invitatie si ce sa faca cu ea...
Apoi spui tu ca blogul nu e un jurnal, afirmatie cu care sunt cumva de acord, dar daca nu e un jurnal de ce as scrie parerile mele despre un subiect sau altul. Nu m-ar descoperi asa cititorii mei intr-un fel in care nu as vrea sa o faca? Iti spun ca eu am ras cu lacrimi de anumite personaje cu pareri ciudate pe diverse subiecte sau care comentau subiecte doar pentru a se afla in treaba si ma astept sa mi se intampla pentru ca asa cum spui si tu cititorul e stapanul nostru. Apoi blogul meu este unul personal, nu cred ca mai este altul cu atatea poze cu detinatorul blogului, cu prietenii lui si cu animalele lui. Si ma feresc de comentariile nesimtitilor prin moderarea acestora. Si sa stii ca nesimtitii sunt cumva eschibitionisti, vor sa isi vada opera, iar daca nu o vad se muta in alta parte...
O alta chestie, nu stiu de unde mi-a iesit chestia asta ca citesc cartile jurnalistilor, e adevarat cumva ca le citesc, da nu citesc doar atat. Plus de asta jurnalistii de obicei publica o selectie a editorialelor lor, selectie care poate fi funn pe tren sau oriunde altundeva, da eu una nu le consider carti. E interesant de vazut cum trateaza unii anumite subiecte, in general vechi si cum s-a intamplat de fapt. Apoi sa fac eu recenzii pe blog...nu cred ca mi se potriveste, am facut recomandari si mai fac, dar imi este rusine ca in ultima perioada am citit carti doar ca sa adorm, deci carti usurele...
Pregatesc acum ceva despre doua carti si despre un film, da abia le-am terminat/vazut si astept sa se sedimenteze...
Apoi, mi-a dat cineva o idee sa povestesc si ce fac la radio si cum fac si poate asta este un unghi al vietii mele pe care nu l-am abordat pana acum.
Asa ca sunt mai in ceata decat eram cand am scris postul asta. Numai ca mi-am dat seama ca am o groaza de prieteni care citesc blogul si nu comenteaza...si poate e ok ca nu o fac, dar ca in momente ca cele de ieri si-au facut aparitia, pentru care le multumesc:)
Concluzia e ca deocamdata nu fac nimic...astept sa imi vina inspiratia, mai schimb una alta si poate ii fac un lifting total si poate mai incolo cand imi adun curajul am sa inchid blogul...

Raluk said...

Cristinutza, iti multumesc ca ma citesti si ca ma comentezi si incurajezi cand am nevoie. Margelele sunt fenomenale si desi credeam ca vor fi grele, ca sunt din lut, sunt destul de grele cat sa nu se lipeasca de gat si destul de usoare cat sa nu atarne nasol. Sunt perfecte. Si pentru ca sunt din lut si handmade, am renuntat la tricouri si mi-am luat cateva bluzite care merg la ele... Acu imi creez garderoba de vara in functie de margele... am innebunit:)

Andruska said...

Hei, nu a zis nimeni ca ai citi doar cartile jurnalistilor, eu am zis doar ca pentru mine esti o sursa de incredere cind faci recomandari in acest domeniu. Daca iti amintesti, de la tine am citit citeva carti de CTP, si daca nu mi le-ai fi recomandat tu probabil ca nu le-as fi citit :)
Ideea cu a povesti din viata de radio este una exceleta si te incurajez sa o faci.
Ideea cu inchisul blogului nu e buna deloc!!!