Nu ştiu cum de s-a produs urâta treabă de a ajunge la Iaşi doar de sărbători sau la zilele importante, dar vă asigur că nu m-am îndepărtat deloc de plaiurile natale. În doar câteva zile am reuşit să stau cu mama, să îmi văd mai toti prietenii, să mă plimb şi să stau şi cu Iaşi-ul meu...
În primul rând Iaşi înseamnă pentru mine părinţii şi prietenii rămaşi acolo
Apoi Iaşi-ul este oraşul spaimelor mele...ea este Statuia Independenţei, de care imi era teribil de frică când eram mică
Apoi Copoul, dealul care mi-a cunoscut paşii mai bine de opt ani de zile, în fotografie este Universitatea...
Muzeul Unirii refăcut. Cred că se reconstruieşte de cel puţin 10 ani. Mă bucur că au apucat să îl termine. Din păcate era închis, dar data viitoare mă duc să îl vizitez
Din păcate nu am avut mai tot timpul aparatul la mine şi sunt lucruri pe care nu le-am prins în poze. Acum îmi pare rău...poate data viitoare...
4 comments:
Hai c-o fo' misto, chiar daca pe fuga...
Pai nu avea cum sa nu fie misto. Mie imi pare bine ca v-am vazut si parca urmatoarea intalnire pare mai aproape. Si poate atunci stam mai mult...:)
Da. Si poate de data asta prindem deschis si Hygeco, ca tare dor mi s-a facut dintr-o data de el... Eu cre' ca tu esti de vina, ca mie nu imi place orasul, dar uneori tu ma faci sa cred ca totusi sint legat cumva de el... :) :)
:)) Mă faci să râd. Normal că eşti legat de Iaşi. Cred că dacă ai pune pe o foaie amintirile plăcute şi cele neplăcute, alea bune ar ieşi mai multe, da îţi place ţie să te alinţi. Şi la urma urmei unde ţi-ai făcut tu cei mai mulţi şi trainici prieteni???
Post a Comment