Muzeul chihlimbarului

Vroiam să ajung la Muzeul Chihlimbarului cred că de cel putin 7 ani. Şi când era rupt podul de la Mărăcineni era să ajung de câteva ori, dar de fiecare dată se ivea câte ceva care mă împiedica să ajung. Ei bine am ajuns ieri. Drumul e relativ ok, mai puţin ultimii 10 kilometri care sunt desfundaţi, dar nu sunt destul de desfundaţi cât să nu facă faţă Logănel. Tot ce pot să spun e PĂCAT. Păcat că locurile nu sunt valorificate. Păcat că nu se ocupă cineva serios de muzeu. Păcat că nu sunt drumuri (pentru că am asistat la o fază nasoală, un tip cu un Audi şi-a spart baia de ulei pe drumul ala şi se certa cu muzeografa pe modelul "pentru astea cinci vitrine mi-am spart eu maşina până aici?"). Păcat că oamenii care vând chihlimbar în faţa muzeului vând şi făcături şi trebuie cumva să fii un expret să le deosebeşti. Păcat că oamenii acolo sunt săraci şi au învăţat că de pe urma turiştilor pot face bani şi se strâng ciorchine în urma maşinii şi a turiştilor şi mie una mi-a fost sincer frică că mă vor fura şi îmi ţineam geanta ca în faţă la Obor... În schimb locurile sunt extrem de frumoase, chiar nu înţeleg de ce nu am aflat de ele din ghiduri turistice. Probabil pentru că nu e nici o pensiune mai de Doamne Ajută în zonă, iar cele două moteluri care deţineau şi restaurant erau murdărele. Aşa că aviz amatorilor...eu zic că o pensiune normală şi-ar scoate banii investiţi iniţial. Apoi, muzeul este găzduit de o casă frumoasă cu etaj, dar care am aflat de la muzeografă este pe cale să se dărâme. De aceea etajul nu se mai vizitează, iar muzeul este de fapt o cameră de doi pe doi cu, nu exagerez, cinci vitrine. Mă gândesc că există cu siguranţă metode de a-l reface şi de a îmbunătăţi colecţia...numai că nu este interes...deci din nou PĂCAT. Apoi după muzeu am făcut şi noi un grătar ca tot omul la marginea drumului. Numai că şi marginea drumului era foarte frumoasă. O poieniţă cu flori albe şi galbene în care se desfăşoară Festivalul Fânului.

Muzeul Chihlimbarului, comuna Colţi, judeţul Buzău, drum de acces E Bucureşti - Buzău, DN Buzău - Braşov până în localitatea Pătârlagele, de acolo înca aproximativ 10 kilometri până în Colţi

Aşa arată muzeul

Căsuţa din faţa muzeului era pur şi simplu fermecătoare. Aici un detaliu...

...iar aici intreagă

Locul unde ne-am aşezat la grătar

şi floricelele albe

Pentru început am dat o tură a locului, am făcut poze şi am fugărit-o pe Dea

O trimiteam după lemne uscate de foc şi nu ştiu cum chiar înţelegea să le aducă

Detaliu cu o floare albă cu mijloc galben

Dea cred că a fost cea mai fericită, a fugit de-i atârna limba din gură

Eu, Alin, Delia şi Dea

Dea aştepta să fie gata grătarul şi salata

Eu aşteptam să fie gata grătarul şi salata

Momentul în care ne-a chemat Alin la masă

La final Dea a mai dat o tură de adunat lemne, pe care dacă nu o prindeam le lua acasă

Totuşi vremea nu era chiar de grătar...cred că observaţi cum îmi adăugam câte un cojoc, până la final aveam două haine şi un tricou...