E foarte trist că partenerii devotaţi nu sunt cu tine decât un număr limitat de ani. Mă refer aici la câini. Traieşti la intensitate primii papuci roşi, prima zbugheală din zgardă, primul şezi, prima dată când te ascultă, prima dată când se cuminţeşte, primele călduri, primii pui şi în general tot ce ţine de viaţa unui căţel. Eu o am pe Dea de când ea avea două saptămâni, deci pot spune că toată viaţa ei a petrecut-o cu mine. Şi mi-a îmbogăţit viaţa în fiecare zi, iar acum când o castrare pare iminentă nu mă pot abţine să nu mă gândesc la Lady, fetiţa mea care a murit în urma unei embolii produsă de o castrare...şi sincer îmi e frică. Da cum în viaţă teoria compensaţiei funcţionează, pierderea lui Lady a însemnat câştigarea Deei şi mă asigur că trăieşte bine şi sper cât mai mult.
Şi astăzi am aflat că se poate. Un câine a primit ieri premiul pentru cel mai bătrân câine din lume. 21de ani. E adevărat e teckel, o rasă mică, cunoscut fiind că rasele de talie mică trăiesc mai mult, da asta dovedeşte că se poate:) aşa că de acum o trec pe Dea pe orez şi miel:)...
Era să pierd finalul ştirii...un câine ciobănesc a trăit 29 de ani...deci chiar se poate...
2 comments:
se poate. bunicul meu a avut un caine ciobanesc alb cu pete negre pe care il chema Haiduc. si a trait 22 de ani. nu a mincat orez dar a avut din plin lactate :)
Deci asta e ideea? sa ii dai lactate?
Post a Comment