Am observat că viaţa mea e cumva liniară, nu mi se întâmplă nimic notabil preţ de câteva săptămâni pentru ca mai apoi în trei zile consecutive să fac ceva care să genereze postări pe blog. Aşadar vineri am mers la terasa cu colegii lui Alin ca să sărbătorim obţinerea doctoratului.
Asta s-a dorit a fi o poză din alea de pe timpuri cu bărbatul pe scaun şi femeia în picioare sau poate era invers şi am greşit noi...
Aştia suntem noi
Terăsica aleasă de colegii lui Alin este undeva în zona Moşilor şi este foarte cochetă, bine şi cu preţuri pe măsură...
Terasa era înconjurată de flori dintr-astea galbene, cărora nu le-am ştiut niciodată denumirea, dar îmi amintesc că atunci când eram mică îmi plăcea să le mănânc. Se rupeau cumva şi curgea un suculet dulceag. Am încercat şi acum, dar probabil unele chestii trebuie să rămână în copilărie...
6 comments:
se cheama caprifoi si miroase genial. mi-ar placea un parfum care sa contina si note de caprifoi...
chiar nu exista nici un parfum cu caprifoi? da zi-mi ai mancat cand erai mica? sau sunt doar eu cu capul...
Exact, caprifoi, sau "Palma Maicii Domnului" in unele zone din Moldova. Unul dintre parfumurile mele preferate de flori, impreuna cu lacramioarele si Regina Noptii.
Pacat ca n-am fost si noi acolo :(
Aoleu da ce cunoscatori sunteti voi. Si tu stii ca e caprifoi si ma faci sa par o inculta:( Lasa ca daca veniti in Bucuresti va ducem la terasa cu caprifoi...
nu am mincat caprifoi dar sorbeam, cind ma duceam in padure, dintr-o plantuta care se cheama mierea ursului si care avea in capatul florii un pic de nectar care era dulce. la treaba cu capul iti tin si eu companie.
Pai daca nu erai "cu capul" nu erai prietena mea :))
Post a Comment