Balcic, a doua zi

Gata renunţ să mai aştept pozele de la Dănuţ şi scriu doar cu ale mele. Faza era că eu şi Dănuţ am făcut o convenţie: pentru că eram singurii care fotografiam am decis el să îmi facă poze mie, iar eu să îi fac lui. Prima zi a mers că am făcut schimb de poze seara, da pe cele de a doua zi le vor recupera probabil în week-end.

Aşadar, a doua zi şi din păcate ultima, am început-o de pe la 7 dimineaţa. După răul de cu o zi înainte nu mai aveam chef să pierd nimic. Aşa că mi-am făcut o cafea la oală, mi-am luat laptopul şi am ieşit pe balcon cu Dea. Acolo am scris primul post de pe blog. A durat ceva până mi-am selectat pozele, până am scris textul...în tot acest timp am stat cumva doar cu partea dreaptă spre soare şi în consecinţă m-am bronzat pe mâna dreaptă ca tractoriştii.

Lângă noi erau cazaţi nişte bulgari, deşi când te uiţi la hoteluri par pustii am descoperit în dimineaţa aia ca cel puţin în jurul nostru erau destui oameni. Vecinii noştri făceau afaceri sau ceva asemănător că la un moment dat vorbeau şi în engleză şi înţelegeam ce spun. Când nu am mai putut vedea ecranul de la soare am intrat în cameră. Era deja ora 8, dar nici unul dintre tovarăşii mei de drum nu se treziseră.

Mi-am pus a doua cafea, am făcut poze, am mai inspectat împrejurimile, mi-am terminat de scris la blog şi i-am ascultat pe bulgari. În mintea mea, deja înţelegeam ce spuneau, că unele cuvinte sună destul de asemănător cu cele româneşti.

Pe la un 10 s-a trezit prima Delia. A constatat că deja era prea târziu de o baie şi o uscare la piscină şi ne-am apucat să facem o salată. S-au trezit şi băieţii, am făcut duşuri şi am plecat spre Kaliakra.

Nu am scăpat ocazia de a ne fotografia pe podeţul de deasupra piscinei. Nu mai laud complexul în care am stat că veti spune că m-au plătit. Însă o chestie e nasoală la bulgari. Îmbunătăţesc niţel adevărul. De exemplu. Kaliakria Resort nu este în Balcic, nu este nici în Kavarna, este între cele două. E cumva normal că e ditamai construcţia. Ei în ghiduri sau pe net veti găsi Kaliakria Resort în Balcic şi doar uneori în Kavarna. Apoi tot de pe net am aflat că este la 200 de metri de mare şi că se vede de pe fiecare fereastră. Altă minciunică. Este la 200 de metri, dar între hotel şi plajă este o faleză abruptă pe care nu o poţi coborî fără să te răneşti. Bine ei se oferă, contra cost, să te ducă zilnic la plajă. Şi apoi mai au şi piscina aia mare şi altele două mai mici, aşa că mie una care nu ma omor cu plaja mi-a ajuns şi atât. Dar sunt minciunele menite să te aducă acolo. Nu bag mâna în foc pentru alte pensiuni sau hoteluri, dar dacă aştia aşa mari o fac...

Aşadar Kaliakra, era cam la 10 kilometri de hotel, distanţă care a trecut destul de repede pentru că toţi ne minunam de mulţimea de eoliene. La noi nu am văzut şi ne gândeam ce deştepti sunt bulgarii că profită în acest fel de briza mării.

În poză este monumentul celor 40 de virgine, care şi-au legat cosiţele şi s-au aruncat în mare ca să nu fie prinse de turci. Era singura chestie pe care o citisem despre Kaliakra şi mă lăudam de câte ori aveam ocazia...

Dar Kaliakra nu este cunoscută doar pentru sacrificiul celor 40. Se pare că a fost o fortăreaţă romana ale cărei ruine se mai văd încă. Pe un pliant am văzut că ar fi fost a doua cetate importanta dupa Tomis din regiune şi se numea Tirisis. Asta dacă am reţinut eu bine.

Din păcate am mers destul de puţin, adică nu am ajuns până la capătul stâncii pentru că pe Dea o bătuse rău soarele în cap. Am văzut însă riunele şi am făcut poze cu malul stâncos, atât de diferit de cel din Balcic, care este albicios şi totodată atât de diferit de cel din România.

Şi parcă nici Marea Neagră nu era aşa de neagră cum e la noi. Bine nu e albastră ca cea din Grecia, da nici verzuie ca a noastră nu e. O colegă mi-a zis că aia nu deversează tot rahatul în mare cum facem noi. Aşa o fi...

Într-un final am primit şi pozele de la Dănuţ şi pentru că înca nu publicasem nimic le-am adăugat.

El este Alin, iar ea este Dea. Ei bine Dea a adunat toţi scaieţii pe care a putut să îi adune şi a făcut un fel de insolaţie. Dar a fost extrem de încântată că a fost scoasă din casă, iar pe drumul de întoarcere a dormit la Dănuţ în braţe...

Eu cu marea albastră, pardon neagră... Acum văd că marea îşi schimbă culoarea în funcţie de poză...

Kaliakra şi malul stâncos

Alte poze cu noi şi marea, v-am spus că cele mai multe poze cu mine erau la Danut:)

După Kaliakra am plecat spre casă prin Varna. Am trecut pe lângă Albena, Nisipurile de Aur şi încă o staţiune. Păreau la fel cu ale noastre. Dan şi Delia spuneau că serviciile sunt mai bune şi hotelurile arată mai bine. Nu mă omor după staţiuni şi de aceea nu comentez...

Per total m-aş mai întoarce în Bulgaria, pentru că mai sunt o groază de lucruri de vizitat şi pentru că nu e o destinaţie scumpă. Am găsit aici multe locuri pe care le-am ratat şi o comparaţie ca preţuri cu România. Articolul e vechi, de pe vremea cand încă mai vorbeam în lei vechi, dar mi se pare prefect actual şi acum.

Mi-a plăcut că a fost NO PROBLEM cu Dea, pe care dacă eram destul de nesimţită puteam să o bag şi în castel. Mi-a plăcut că nu se uitau la noi chiorâş pentru că am ales să ne petrecem "vacanţa" cu câinele. Mi-a plăcut că nu am văzut cucoane crizate pe terase cărora să le fie frică de Dea, dar să nu le fie jenă să urle în gura mare. Mi-a plăcut că nu m-am enervat aproape deloc şi oricum nu m-am enervat din cauza serviciilor. Ba m-am enervat la parcarea de la castel, care pentru 10 leva ne-a cerut 200 de mii de lei. Extrem de mult, dar nu mai aveam leva, biroul de schimb valutar din apropiere era închis, iar bancomatul nu mergea. M-am enervat că aşa sunt eu, că situaţia se rezolva uşor dacă ne băteam capul... în fine. Asta e, să fiţi atenţi la smecheraşii care nu ratează nici o oportunitate. Apoi m-am enervato-panicat când ne-am învârtit niţel prin Balcic până să găsim castelul, pentru că deja v-am avertizat că bulgarilor le lipsesc indicatoarele rău de tot. Apoape ca Bucureştiului în 2005, dacă nu şi mai rău...