Târgul de oale - Iaşi 2009

Pentru Iaşi târgul de oale este un eveniment de neratat. Eu una am fost la mai toate ediţiile de când am descoperit târgul. Când stăteam în Iaşi abia aşteptam perioada târgului, Copoul mirosind a tei şi oalele pe care inevitabil mi le achiziţionam. Am ulcioare mici de tot de când şi eu eram mică şi am şi oale mari şi farfurii şi tot ce a apărut nou şi frumos la Cucuteni. Anul ăsta nu puteam lipsi. Am făcut rost de bani pe ultima sută de metri, am dat oboseala la o parte şi am plecat spre Iaşi. Mă mâna din spate gândul că am să mă vad cu Eliza şi că am să îmi revăd oraşul iubit.

Numai că anul asta, ca şi anul trecut, târgul de ceramică a fost despărţit de cel de chiciuri şi a necesitat un efort mai mare. E bine pe de o parte, pentru că iubitorii de oale nu au fost stingheriţi de cocalarii şi piţipoancele dornice de socializare. Târgul olarilor, pentru că la el am să mă refer, nu de alta da la târgul meşteşugarilor am ajuns preţ de câteva ore pe care le-am petrecut mai mult în parc, decât la tarabe. Aşadar târgul olarilor anul acesta a impresionat negativ prin preţurile nesimţite practicate. S-ar părea că ieşenii şi-au umplut casa în 26 de ani de activitate a târgului cu ceramică şi au devenit pretenţioşi. Nu prea s-au mai cumpărat chestiile prost făcute. Nu prea s-au mai dat banii pe lucruri extrem de scumpe. Lumea venea, întreba de preţ şi pleca. Scopul târgului mi se pare în acest caz ratat. Nu ştiu cât au fost vânzările, da mi se pare că au fost mult mai slabe ca în alţi ani. Nu prea am mai văzut oameni cu oale coborând Copoul în prag de seară...

Eu însă nu m-am uitat la preţ şi mi-am luat tot ce mi-a plăcut. Adică: un ulcior, o cana, o farfurie şi un castronel. Şi o pereche de cercei din lut.

Eliza mi-a atras atenţia că în târgul Cucuteni 5000 nu era nici un expozant de la Cucuteni. A trebuit să gugălesc să vad cum arată ceramica tradiţională de cucuteni. Şi aşa am identificat că era o doamnă din Iaşi care făcea oale gen Cucuteni.

Asta este intrarea în târg

Farfurii foarte frumoase, dar foarte scumpe, între 50 şi 100 de lei. Ştiu munca omului e nepreţuită, dar când poţi lua aceeaşi farfurie de la Horezu cu jumătate de preţ, de ce să o iei de la târg?

O vază care mi-a plăcut foarte mult, dar cum nu prea aveam ce să fac cu ea nu mi-am luat-o...

Nu ştiu cum se cheamă exact, dar ştiu că e un obicei în Maramureş să îţi pui un astfel de par cu oale în curte dacă ai fată de măritat. Asta era deasupra unei tarabe.

Tarabă care a adus în fiecare an ceva deosebit. Anul acesta au adus un olar cu o roată care făcea ulcioare şi le dăruia copiilor. Tot de la olarii aştia mi-am luat acum câţiva ani Soarele şi Luna din lut.

Un set, foarte frumos, dar pe care nu l-am cumpărat pentru că ar strânge praful la mine în casă... Asta este ulciorul pe care mi l-am luat. Poze este făcută de Eliza.

Ulciorul meu în iarbă...

Cred că astea sunt folosite la băut ţuica, da îmi plac cum arată...

Oala gen Cucuteni

Un olar şi produsul muncii sale...

O farfurie foarte frumoasă fotografiată de Eliza

Eu cu cumpărăturile, sub teiul lui Eminescu

Cu Alin. Am fost la târg blindaţi cu aparate foto. Eliza şi Alin aveau semiprofesionale, da pozele mele parcă au ieşit mai faine decât ale lui Alin...

Multitudine de oale

Cu Eliza şi cu ulciorul în parcul Copou

Pe marginea fântânii arteziene

Seara am fost cu mama, tata şi Dea la Târgul meşteşugarilor. Aici ne fugăream prin tufişuri, eu şi Dea

Farfurii frumoase pe care le-am descoperit a doua oară când am fost în târg. Eu mi-am cumpărat farfuria portocalie cu fluturaş, care se vede foarte puţin în poză. Ştiu nu e tradiţională, dar se potriveşte cu bucătaria mea şi cu gusturile mele...

La târg au venit şi "fraţii noştri de la Chişinău". Deşi sunt convinsă că oalele lor sunt mai migăloase şi mai bibilite decât ale altora, sunt extrem de chicioase. Iar magneţii sunt magnete. Apropo de magneţi, olarii s-au prins că este un nou trend ăsta cu magneţii de frigider şi au făcut şi ei magneţi. Cam scumpi, 5 lei.