Am amânat cu o zi plecarea la munte (Alin ar fi vrut să plecăm ieri seară) din cauză de rău. Adica iar mi s-a făcut rău, cu dureri de cap, cu varsături şi Alin zice că şi cu febră. Şi în timp ce eu mai mult zăceam la televizor, Alin încerca să afle de la ce mi se trage. Cum mâncasem doar un iaurt şi o salată, a verificat data expirării pe iaurt. Mai avea cateva zile bune. Salata arăta proaspătă... Aproape că ajunsesem să cred că mie mi-e rău de emoţie că plec când lui Alin îi pică fisa. "Da în soare ai stat?" Adevărul e că am stat, cu Dea în parc, în soare (să mi se usuce părul) şi ne-am jucat cu bila, dar doar vreo 30 de minute, până am simţit eu că îmi e foarte cald. Aşadar de la soare mi se trage. Acum pentru Balcic merge treaba, da la Londra de unde soare? Eu zic că e tot de la emoţia plecării... Aşa că am decis să plecam mai pe răcoare şi cum e deja aroape 9 şi Alin încă doarme, amânăm din nou plecarea pentru câteva ore.
E ciudată relaţia asta a mea cu Soarele. Cum mă vede cum mă trânteşte. Şi sincer e rău de tot să îţi vomiţi tot stomacul sau să mănânci doar ca să ai ce vomita. Şi apoi ce să fac să fug de soare o veşnicie? Cică să îmi acopăr capul, dar nici asta nu e o soluţie, pentru că îmi e cald. Mi-am luat cu mine nişte baticaşe pe care le-am purtat anul trecut şi mai vedem. Nu de alta dar eu vreau să mergem mult şi să vizităm multe şi toate pe ziuă, adică pe soare...
Aseară târziu mi-am strâns puterile şi am spălat-o pe Dea. Am e un mod de a spune, eu am şamponat-o şi masat-o, iar Alin a clătit-o. Şi vă asigur că clăteala e cea mai grea la un câine mare şi păros.
După baie s-a supărat aşa de tare pe noi că preţ de două ore a stat doar cu spatele la noi, iar azi noapte nu a venit ca de obicei în pat. Adevărul e că nu îi place să o speli prin anumite locuri ce trebuie musai spălate...
Şi ca să nu îşi facă mama griji scriu şi aici că i-am luat şi Deei o şăpcuţă să nu o bată soarele în cap. O să fim ca raţele alea din Pisicile Aristrocrate noi două cu pălăriuţe pe cap:))
P.S. S-au mutat conaţionalii despre care scriam aici. Au închiriat apartamentul unei tipe tare de treabă cu 220 de euro. Poate ar trebui să mă gândesc niţel şi la chiria enormă pe care o dăm noi... poate o prima casă, ceva... Da acum concediu. Promit să nu mai scriu din Bucureşti nici un rând...
No comments:
Post a Comment