La iarbă verde...

Mă vedeţi genul de om care se urcă în copaci? Fără nici o legătură cu postul anterior, ieri pe la un 13 am decis să mergem la iarbă verde. Practic am recidivat şi am ajuns tot în locul de unde ne-a gonit ploaia acum ceva timp. Pe la un 14 eram la Cora, iar la 15 şi ceva ieşeam din oraş. Am stat până târziu. Până s-a făcut atât de bine afară de ziceam că vine ploaia şi iar rămânem înnămoliţi

Ne-am cumpărat două scaune pliante de la Cora. 25 de lei, însă ţin de 25 de lei. Dar dacă ne ţin măcar vara asta eu zic că îşi merită banii, chiar dacă unul e deja desfăcut în două locuri...

Singură în mijlocul naturii

Am făcut o groază de poze romanticoase. Aceasta este una dintre ele.

Alin în copac. De fapt, Alin şi Dănuţ ne-au arătat că ştiu să se urce în cireş. Lui Dănuţ de acum îi vom spune Nică a lui Ştefan Apetrei

Am găsit şi eu un corcoduş şi m-am urcat...

După urcatul pe munte, din concediu, s-ar părea că nimic nu îmi e străin. Acum m-am urcat în copac, iar asta e singura poza decentă din copac. Că problema cu urcatul am rezolvat-o, de dat jos nu mai reuşeam:)

Dea a fost cea mai fericită...

...s-a jucat şi a fugit atât de mult încât acum şchiopătează

Abia la final, când toţi strângeam să plecăm, Dea s-a potolit

Nu-i aşa că peisajul merită riscul de a te prinde ploaia şi de a rămâne să dormi în maşină până se usucă noroiul? Noi nu am păţit-o, da am auzit de oameni care aşa au făcut...

P.S. Am mai şters vreo două postări nefinalizate şi abia postarea asta este a 664-a...sincer cu cât mai multă lume îmi află blogul şi îl citeşte mi se pare logic să îl şterg. E ciudat că de obicei bloggerii îşi doresc cât mai mulţi cititori. Eu mă gândesc că un blog de genul acestuia frizează eschibiţionismul...