September 19, 2009
Vă mulţumesc că mă citiţi
Criza anilor 30 s-ar părea că m-a prins din urmă. Sunt tristă că nu voi avea o zi aşa cum am visat-o. Sunt tristă că s-a amânat sau poate anulat vizita la Istanbul. Sunt tristă că nu sunt lângă ai mei. Şi în general sunt tristă...
Nu prea îmi mai vine să scriu nimic pe blog, dar pentru că am văzut că în continuare sunt citită am să continui...
Vestea bună e că a revenit Eliza în Bucureşti şi că macar am pe umerii cui să îmi las tristeţea...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
Probabil ca pe toti ne apuca tristetea asta la 30. Parca era fain sa schimbi prefixul la 20, dar la 30 pare cumva naspa. Nu-i nimic, hai sa ne inveselim, ca altfel la 40 plingem cu lacrimi de crocodil! :)
Mersic
un zambet crezi ca te-ar inveseli? :)
Nu stiu, deja sunt mai vesela, deci s-ar putea totusi sa fi ajutat
Post a Comment