A doua zi, pentru că era luni şi muzeele erau închise, am ales să mergem într-o croazieră pe Bosfor şi să ne plimbăm prin Istanbul, să mai vedem ce mai era de văzut. Croazierele, am citit eu, se pot tocmi pe cheiul Eminonu. Era la doar o staţie de tramvai de mers de hotelul nostru. Aşa că am sărit în tramvai şi am plecat. Acum despre tramvai: noi nu ne-am luat abonamente pentru ca am mers cu tramvaiul doar de trei ori şi chiar nu avea sens. Biletele la ei sunt de fapt nişte monede, care costă fiecare 1,6 lire turceşti. Din nou nu poţi plăti în euro, iar cu o monedă mergi cât vrei tu, doar să nu ieşi din staţii. Hotelul nostru era aproape de obiectivele turistice şi chiar şi cheiul Eminonu era aproape, doar că a doua zi habar nu aveam. O staţie de tramvai este relativ mică. Croazierele costă 10 lire de persoană, numai că noi am plătit 10 pentru amândoi pentru că turcul nu a avut să ne dea rest. Acum şi croazierele astea sunt de mai multe feluri. Sunt unele de 6 ore care costă 20 de lire şi ţi se oferă şi o masă şi au o oprire. Mai sunt unele de 2 ore, care costă 10 lire. Şi mai există bărcuţe mici ale pescarilor ce pot fi închiriate în funcţie de abilitatea voastră de negociator. Mă îndoiesc că e cine ştie ce confort, dar cred că e funn. Eu a doua oară cu pescarii aş merge. Că pescarii pot opri unde vrei tu, îţi pot face şi pe-a ghidul...şi ce dacă nu ai ceaiuri şi cafele... După cum aţi dedus noi am mers într-o croazieră de 2 ore. A fost puţin ciudat, că noi plecasem de la hotel decişi să tocmim un pescar, numai că odată ajunşi am văzut preţurile la croazierele de 6 ore, am văzut la cele de 2 ore, dar nu am văzut pescari. Deloc. Ne-am învârtit vreo 5 minute şi cum cel care striga îmbarcarea pentru 2 ore începuse să se precipite, am plecat aşa. De fapt turcii aveau o adevărată strategie. Unul ţipă: "croaziere pe bosfor, 2 ore 10 lire", iar alţi 3 te îmbie să urci ca şi cum ai fi ultimul client şi acu, acu pleacă vaporul. De fapt, după ce ne-am urcat noi, vaporul şi-a mai chemat clienţii preţ de vreo 20 de minute, timp în care am tremurat... pentru că nu ne-a dus capul să coborâm la primul etaj, acolo unde erau geamuri şi se servea ceai... Oricum în timpul ăsta eu am făcut o groază de poze...
În apropiere de chei se află două moschei. Asta cred că se numeşte chiar Eminonu. Mi s-a părut foarte impresionantă. Este între malul mării şi gara Sirkeci
De asemenea cheiul Eminonu se află aproape de Podul Galata şi Turnul Galata. Mi-am adus aminte de Cartierul Galata din Iaşi prin care recunosc că nu ştiu dacă am trecut de 3 ori în viaţa mea... În schimb de Galatasaray cu siguranţă aţi auzit, iar echipa de fotbal provenită din acest cartier a fost antrenată de Mircea Lucescu...bine iubitorii de fotbal vor putea spune o grămadă de lucruri în plus...eu mă opresc aici...
Moscheea Eminonu din altă poziţie
Palatul Topcapi, Sfânta Sofia şi Moscheea Albastră văzute de pe mare
Moscheea Ortakoy - o moschee micuţă care se vede foarte bine de pe apă, situată în cartierul Beşiktaş
Aşa arată bărcuţele pescarilor pe care vi le recomand să le închiriaţi. Nu se găsesc sau eu nu le-am găsit pe cheiul Eminonu ci pe partea cealaltă, chiar la picioarele Podului Galata
Fortăreaţa Rumelihisari - aici întoarce barcazul pentru a vă aduce la ţărm. Dacă vă luaţi o croazieră de 6 ore, aici vă descarcă şi vă lasă să umblaţi o oră sau cel puţin eu aşa am înţeles...
După ce am îndurat cel mai mare frig de pe lume, deşi afară era un soare mare de tot, ne-am prins să coborâm jos să bem un ceai. Eu am băut unul mare şi dulce. După vreo 20 de minute am urcat înapoi pe terasă şi după cum puteţi vedea îmi era mai bine...
Turnul Galata văzut de pe apă
Şi Turnul Galata văzut de lângă el. Turnul este deschis mai tot timpul pentru că sus de tot este de fapt un restaurant. Cam scumpuţ, am constatat noi. În schimb contra a 10 lire poţi face înconjurul turnului şi poţi vedea Istanbulul de sus.
Turnul are o înălţime de 60 de metri de la bază şi de 140 de la nivelul mării. Diferenţa de 80 de metri se face pe nişte străduţe înguste. Însă în afară de vreo 50 de scări străduţele sunt cumva în zig zag şi nu oboseşti exagerat de mult. În turn nu sunt probleme, pentru că sunt două lifturi care funcţionează destul de bine.
Din nou, de la stânga la dreapta Palatul Topcapi, Hagia Sofia şi Moscheea Albastră, de această dată văzute din Turnul Galata...
Eu pe străduţe. În ziua aia am avut neinspirata idee să merg cu papucii aia în care alunecam...cât de greu am urcat eu dealul, să mă vedeţi cum l-am coborât...
Pe malul apei cu Podul Galata în spate
De atâta umblătură ne-a luat foamea. Pentru că mă dureau picioarele eu m-am aşezat pe un petec de iarbă de pe mal. Abia în poze am văzut în ce mizerie stăteam. Şi mai eram şi nervoasă că Alin îmi tot zicea să mă ridic... Aproape am văzut nişte măsute şi ne-am aşezat să vedem ce e...
Ei bine era o terasă ad-hoc fix pe mal. Practic era aproape de o piaţă de peşte. Tu te duceai în piaţă, alegeai un peşte, iar ei ţi-l găteau. Toate cumva "la botul calului" înconjuraţi de pisici şi într-o mizerie de nedescris. Da am făcut-o şi pe asta. După poveştile cu Cambogia şi Tibet nu cred că asta e mare lucru... Oricum peştele a fost foarte bun...
Dacă tot mâncasem şi muzee nu mai puteam bifa, am plecat să căutăm Apeductul lui Valens. L-am găsit la 3 staţii de tramvai de la Podul Galata capătul de pe malul cu Turnul Galata. Are doar 800 de metri, dar se spune că a fost mai lung şi că alimenta cu apă chiar Palatul Topcapi
Seara din nou narghilea şi tolănire pe perne. Asta era strada care ducea la hotelul nostru...
No comments:
Post a Comment