Dilema alegătorului

Nu voi începe cu lamentaţii din alea "Da eu cu cine votez?" că nu prea mă caracterizează să primesc sfaturi, aş vrea pe cât se poate de sincer să dezbat această problemă. La primul tur era simplu...votam Antonescu...un om care prin acţiuni şi discursuri mă convinsese. Că nu am reuşit să votez am mai scris, dar în turul al doilea ce fac? Nu mi se pare normal să mergi la vot să alegi răul cel mai mic, aşa cum am făcut în 2000. Nu mi se pare normal să nu mergi la vot pentru că nu ai o opţiune. Nu mi se mai pare normal să invalidezi un vot, deşi am vrut multă vreme chestia asta. După faza cu caseta cu pumnul-palma dat copilului eram convinsă că voi vota Băsescu, pe principiul: dacă acum pot să facă asta când or fi la putere ce or face? Nu mi se pare onest să ai o casetă şi să o plasezi la momentul potrivit. Cum nu mi se pare onest să spui abia acum că cei din tabăra adversă te-au vizitat şi te-au rugat să le umbli la dosare. Tot ce s-a întâmplat azi mi-a dat de gândit. Băsescu s-a cerut aseară la Realitatea FM, ştiind probabil că va fi difuzat integral la TV sau măcar fragmente. Asta a fost prima întrebare a consilierilor săi, dacă interviul se transmite la TV. Am ascultat şi am văzut un Băsescu înfrânt. Un Băsescu care este conştient că cele mai recente sondaje(singurele de până acum care îl pun în urma lui Geoană) nu sunt trucate. Sau dacă sunt nu în totalitate. Am asistat la pleiada de postaci democraţi pe net care ne înjurau ca la uşa cortului că ne facem datoria. Pentru că la Realitatea FM chiar că am fost imparţiali, da cum auzeau în ştiri sau programe ceva contra lui Băse cum toţi eram slugi şi târfe. Nu mi se pare normal, nu mi se pare corect ca astfel de oameni să roiască în jurul preşedintelui şi chiar să primească funcţii pe principiul...dacă i-a dorit sufleţelul... Pe de altă parte, aş vota cu inima deschisă cuplul Antonescu-Geoană, dacă aş fi ferm convinsă că nu ar avea loc în viitorul guvern Adrian Năstase sau Relu Fenechiu. Pe bune aş vota social-democraţia românească dacă nu aş vedea reminişcenţe ale regimului 2000-2004. Eram şi atunci în presă, dar în presa locală şi nu am fost prea afectată, însă colegii îmi povestesc de telefoane, de ştiri scoase pe ultima sută de metri din jurnale, de pumni băgaţi în gură. Slavă Domnului de aşa tratamente nu am avut parte în ultimii ani, dar cine îmi garantează mie că odată cu Geoană nu se întorc astfel de practici? Vedeţi dilemele mele. Zic că sunt fundamentate... Mâine e o ultimă confruntate...vom vedea atunci...