Dor de ducă

Îmi vine aşa din când în când pe cocoaşă un dor de ducă de nu vă imaginaţi. Acum câteva zile am selectat nişte poze pentru peretele cu rame şi am revăzut Londra şi Munţii şi Istanbulul şi mi s-a făcut dor. Vreau să plec undeva nu ştiu fix unde. Da cum week-end-urile sunt planificate şi cum zilele mai sunt puţine până la finalul anului mi-e greu să cred că voi mai pleca undeva. Vreau o vreme acasă, vreau să mă plimb prin Iaşi şi să nu mă cunoască nimeni, vreau la munte cu zăpadă, vreau la mare, că marea e superbă iarna, vreau din nou la Istanbul, vreau iarăşi la Balcic... VREAU...