Fericirea stă în lucrurile mici

Ieri a fost o zi cruntă pentru mine. Am stat într-o tensiune enormă, din care am reuşit să ies abia acum câteva ore. Nu mă mai bucura nimic, vroiam doar să se termine. Cu toate astea am fost la radio, am dat ştiri frumoase, am glumit cu colegii, a fost o zi obişnuită. Cam pe la ultimele jurnale aflu că am o felicitare. O felicitare de la Eliza. Şi m-am simţit dintr-o dată înconjurată de o căldură enormă, am întrezărit că şi după cea mai groaznică zi urmează o alta, totdeauna mai bună. Mi-am pus felicitarea pe birou şi mi-a zâmbit toată ziua. Apoi am mutat-o pe biroul de acasă şi o mai cercetez din când în când. Nu contează cum arată, nu contează ce scrie, contează că undeva într-un colţ jos scrie Eliza... Mi-a făcut bine felicitarea şi nu am izbucnit în lacrimi doar pentru că eram la radio, da azi dimineaţă cu cafeaua în mână am bocit niţel. Acum s-ar putea spune că sunt fericită. Azi plec acasă, unde am să vizitez pe toată lumea, promit. Apoi pe 30 plecăm la Florenţa, unde am să vizitez pentru toată lumea:D... Dacă nu mai apuc să vă scriu Crăciun Fericit tuturor!!!!!