Iarna prin parcul IOR

Fanii Deei pot sta liniştiţi

Dea e bine, nu am mai îmbrăcat-o şi iese afară destul de mult ca să se joace. Pozele sunt deweek-end-ul trecut când eram aşteptaţi la nişte prieteni şi noi am pierdut noţiunea timpului prin zăpadă...

Şi ca să nu las câinele chiar neornată i-am cumpărat jambiere, de data aceasta speciale pentru câini...şi vedeţi râde...

Veşti proaste dom' primar, afara ninge

De fapt au zis meteorologii de vreo două zile că va ninge, deci nu e chiar o surpriză. Surpriză e de ce ieri seară la ora 22 nu era nici un utilaj de stradă. Nici o lamă, nici un excavator să cureţe zăpada. Nu că ar fi fost cine ştie ce trafic să nu au avut loc de maşini, că am mai auzit şi gogonata asta... Aşa că mă pregătesc să dau ştiri cu comitetele şi comiţiile, desigur de urgenţă, pe care le convoacă dom' primar. Şi inserturi cum urlă la ei...şi ei nimic. Asta dacă ajung la radio... Da ce zic eu de zăpada care s-o pune zilele astea, că nici pe aia de acu o săptămână nu au strâns-o... Zace mormane, de îngroapă maşinile. Şi să vă mai zic de trotuare??? frămânţi zăpada de nu mai ai nevoie de aerobic o săptămână... E grele, foarte grele...capitală europeană??? când o zbura...Oprescu de pe autostrada suspendată...

Casa Presei în zăpadă

un morman de zăpadă într-o parcare...ajunge aproape până la jumătatea maşinilor...

în schimb mormanul ăsta depăşeşte maşinile

aici se vede că au trecut cu o lamă şi au adunat zăpada de pe şosea, ca de pe trotuare nu a adunat-o nimeni

Şi nu că am vorbi de periferie...e ditamai Stefan cel Mare, e Bucur Obor o principală arteră de pătrundere în capitală....

Propun o nouă anchetă "jurnalistică"

Încă nu mi-a trecut pata pusă pe "jurnaliştii" cu bloguri care scriu prostii aşa că le propun un nou subiect la fel de interesant ca cele pe care le publică ei. Propun o anchetă "jurnalistică": la plecarea în Republica Moldova, preşedintele Traian Băsescu a încurcat Cahulul cu Cabulul. Are sens să fac eu diferenţa? Mă tem că da. Aşadar Cahulul este în Republica Moldova, dacă nu mă înşel e chiar la graniţa cu România, altfel nu văd de ce s-ar fi făcut acolo un consulat românesc. Presupun de asemenea că este o localitate destul de mică. Repet sunt doar presupuneri, mai multe citiţi şi voi pe Wikipedia. De cealaltă parte Cabulul presupun că e în Afganistan şi dacă nu mă înşel e chiar capitala, altfel nu înţeleg de ce s-ar bate ăia în draci pe acolo şi am trimite noi militari. De fapt nici nu cred că se scrie Cabul ci Kabul. Şi iată că din nou wikipedia îmi dă dreptate. Această paranteză fiind închisă, îi invit pe "jurnalişti" să ancheteze care dintre consilierii prezidenţiali i-a scris discursul lui Băselu... are sens să îi numesc aici? Ei hai că doar nu vă dau mură-n gură... Aşa că anchetaţi!!!!!

Puterea blogului

Eu nu am un blog citit şi nici nu am făcut ceva în sensul ăsta. Blogul meu şi-a atins scopul şi sunt mândră că e aşa. Numai că în ultima perioadă blogul a devenit a tot puternic, iar unele personaje au învăţat să îl folosească, din păcate în sens negativ. Aşa se face că există vreo două bloguri despre presă ţinute de nişte "jurnalişti" (ştiţi deja părerea mea despre jurnalişti aşa că nu mai comentez) despre care eu una până să îşi facă blog nu auzisem nimic. Dar eu sunt relativ nouă în presa din capitală aşa că... Ce mă deranjează e că spun numai tâmpenii şi afectează vieţile multor oameni. Nu e uşor să afli de pe un blog că postul de radio se va închide, nu e uşor să stai cu inima în sân din această pricină, nu e uşor nici pentru şefi să îşi liniştească anagajaţii, nu e uşor pentru nimeni. Dar e uşor pentru ei... ce mare lucru: scriu două vorbe, trei prostii şi cică se ocupă de destinele presei româneşti. Să ma pupe undeva şi să aibă decenţa să publice ştiri verificate din cel puţin trei surse că nu te poţi juca cu destinele şi viaţa unor oameni.... Auzi jurnalişti:))

Cum o protejăm pe Dea de ger

Iubitorii de animale sunt rugaţi să nu citească acest post. Nu e vorba că o chinuim, dar mie una nu mi se pare normal să îmbraci un collie. Şi totuşi, alarmată de lipsa de chef de joacă a Deei(practic merge afară, sapă după iarbă, işi face nevoile într-un singur loc şi fuge spre scara blocului) am zis că probabil îi este frig. Aşa că ne-am decis să o îmbrăcăm. Ce a urmat vedeţi în poze:

Dea cu zăpada până la genunchi şi cu zăpadă pe bot, după ce a săpat să dea de iarbă...

În casă cu o hăinuţă...de fapt vestuţa mea...

După ce i-am ajustat-o a fugit în pat...

...şi nu a mai vrut să plece de acolo...

Pentru că ţinuta nu era completă i-am pus şi un fular...

Numai că asta nu e faţa unui căţel care e gata să meargă afară. E faţa unui căţel trist, iar Dea nu trebuie sub nici o formă să fie un căţel trist. Aşa că am dezbracat-o şi am mers afară ca de obicei. Practic Dea ne-a dat o lecţie... chiar şi un câine are principii pe care le respectă...nu putea să iasă îmbrăcată afară, oricât de rău vroia să îşi facă nevoile. Dacă aşa a apărut ea pe pământ probabil că aşa trebuie să fie, iar orice adăugiri sunt absolut nenecesare...

Ultima fiţă legată de AVATAR

Am văzut filmul 3D, dar mi s-a spus că e mai fain la IMax aşa că aştept să treacă valul şi mă duc şi eu, că doar la IMax la noi ce altceva pot da? Mă abţin să fac o "cronică" a filmului pentru că la câte premii primeşte şi la câţi fani are sigur se găseşte cineva să mă înjure. E un film uşurel, cu o poveste puerilă, cu toate miturile şi stereotipiile americane, iar la final binele învinge răul şi are şi happy end... Acum legat de film, eu una nu am încercat să caut o Pandora (locul unde trăiau în armonie cu natura pesronajele albastre) şi nici nu mă omor dacă nu o găsesc, dar dacă e de fiţe trebuie să vă prezint ceva: Avatarize yourself sau pe româneşte cum să te transformi într-un avatar. E reţeta clasică. Se ia o poză şi se modifică. Dacă vă plac chestiile astea probabil că veţi pierde frumos vreo jumătate de ora cu joculeţul.

Eu transformata in avatar

Avatar fericit

Avatar suparat

Iarnă ca în copilărie

A venit o iarnă ca în poveşti şi chiar dacă am făcut două ore până acasă, în a doua zi de ninsoare, am reusit să mă bucur de zăpadă. Zic că e fix ca în copilărie pentru că doar atunci am mai prins zăpezi din astea. Doar că atunci nu stăteam prea mult în zăpadă, că răcesc, că îmi ingheaţă nasul şi picioarele, că îmi stric haina, că... Acum am zburdat liberă prin parcul din faţa blocului, m-am trântit în zăpadă, am bulgărit-o pe Dea, am prins fulgii cu limba, m-am dat în scrânciob, am fugit şi în general m-am bucurat de iarnă şi de zăpadă. Cu ce consecinţe? probabil că am să văd mâine, deşi am luat deja un fervex aşa că răceala s-ar putea să mă ocolească... Vă las cu câteva pozişoare. P.S. Tot afară am decis că Alin trebuie să îşi găsească un alt hobby, că pe ăsta cu pozele l-a cam ratat...

Dea în zăpadă. Clar e că ei nu i-a plăcut prea mult. A stat o groază până şi-a făcut nevoile şi a săpat până a dat de iarbă...lucru ciudat şi nou pentru ea. S-ar putea totuşi să îşi fi găsit instinctele canine...

Unul din rarele momente când a stat la poză...

Cam aşa ningea

Cam aşa arăta parcul

Asta e una dintre pozele făcute de Alin...teoretic trebuia să fiu şi eu în poză, că doar eu o bulgăresc pe Dea...

iar Dea după vreo doi bulgări a început să mă latre...după care a urmat o fugăreală prin zăpadă şi o trântă şi iarăşi o bulgăreală...

Una peste alta mă bucur că e iarnă (bine nu voi mai gândi aşa mâine când va trebui să îmi pun o mie de hanţe pe mine să nu mor de frig), mă bucur că ninge, mă bucur că am apucat să mă joc în zăpadă, mă bucur că mă bucur...acum de ar reveni Crăciunul....

Ups! am fost atacată energetic:)

Acum îmi explic de ce poza mea cu Băse a ieşit aşa. Am fost victima unui atac energetic pornit de la Aliodor Manolea, care l-a însoţit pe Băsescu la interviul de la Realitatea FM. Sau poate că fotograful a fost influenţat energetic... Şi tot aşa îmi explic de ce am fost lipsită de energie în ultimele luni din 2009 şi în prima din 2010. Aşa că acum aţi aflat de ce nu vroiam eu să fac poze cu Băse... nu eram eu, că doar eu îl iubesc pe Băse şi cred în tot ce spune... GLUMESC...GLUMESC... da parcă în lumina celor mai recente declaraţii ale familiei Geoană parcă mă cam bucur că nu au ajuns prima familie a României, deşi nici cu familia Băsescu şi acoliţii nu mi-e ruşine. Eu una am vorbit cu Manolea şi părea în regulă, sincer am crezut că e de la SPP... Aşa cum zicea taximetristul astăzi, nervos din cauza aglomeraţiei cauzate de zăpadă, doar un cataclism ne mai poate salva... Ei poate nu chiar un cataclism, da ceva nasol sigur... Bine că nu a devenit Prigoana junior deputat... Batman...Batman!!!

Îmi place moda de anul ăsta

Bine mă refer aici la moda de pe site-uri, moda străzii dacă vreţi să o numiţi aşa pentru că "despre tendintele modei 2010" habar nu am cu ce se ocupă... Aşa vorbeam de site-uri. Cel mai fain, dar cel mai scump site pe care il frecventez eu este mycloset.ro. Găsiţi acolo tot ce vă pofteşte inimioara. Şi dacă anul trecut, chiar până în iarnă am tânjit după o geantă Fossil, acum vreau genţi croşetate de la The Sak, vreau sandale cu blăniţă (da aţi citit bine) de la UGG şi genţi din rafie colorată tot de la UGG. Numai că aşa cum spuneam site-ul şi firmele pe care le comercializează sunt scumpe. De exemplu o geantă croşetată porneşte de la 200 de lei şi se termină la 600(pentru obsedaţii de gramatică mă refer aici la preţ şi încerc să fac o glumă), în timp ce sandalele sunt cam 299. Scump doamnă scump. O prietenă care a venit de la shopping de la Milano şi pleacă la Viena (nu râdeţi că ăsta e job-ul ei) m-a sfătuit să ochesc reducerile de acolo că citez: sunt de-a dreptul nesimţite. Eu am să îmi încerc norocul pe plaiuri mai mioritice că trebuie să copieze aştia de la Leonardo sandalele cu blăniţă şi să le găsim la preţuri ceva mai mici, iar la târgurile de la Muzeul Satului sigur găsesc genţi tricotate. Deci voi fi în trend:) Vă las cu câteva mostre ale modei 2010-vara

Dor de ducă

Cred că mai am cel puţin un post cu titlul ăsta...da ce să fac dacă mă apucă la fiecare întoarcere în ţară... Acum dacă mă întrebaţi aş pleca şi pe aeroportul din Forli, aş pleca oriunde numai să nu stau acasă, la serviciu şi iarăşi acasă. Oare nu există un job care să presupună jurnalism, călătorii şi bani de călătorii...nu mulţi...cât să îţi permiţi şi o îngheţată? Cred că aş fi candidatul perfect...eu şi alţii ca mine...

Ştiţi cum e cu mine, când plec undeva am o groază de trăiri. Când aflu că plec mă bucur teribil. Apoi începe pregătirea...nerăbdătoare caut un ghid, dacă e cel care să îmi placă abia aştept să ajung acasă să îl rasfoiesc. Apoi când găsesc un răgaz îl citesc pe-ndelete şi marchez cu stickere locurile care mă interesează. Apoi aştept, da e o aşteptare dulce, presărată din când în când cu sentimentul acela fain că în x timp pleci undeva... Cu vreo săptămână înainte, dacă nu şi mai devreme încep căutarea pe site-uri, pe forumuri, pe bloguri(de exemplu Italia mi-aş fi dorit să o văd aşa) şi desigur îl înnebunesc pe Alin cu informaţiile noi. De cele mai multe ori, în ultima vreme, bagajul îl fac pe ultima sută de metri, înainte mă gândeam din timp, îmi şi notam chiar ce aş vrea să iau la mine. Apoi plecarea...freamătul ală că o fi bun avionul? sau am făcut tot ce trebuie maşinii? Apoi vizitarea când chiar că mă doboară trările. Bucurie, mai ales bucurie. Aviditate pentru nou. Dureri de picioare şi febră musculară. Şi mai ales fericire că sunt într-un loc nou, că aparatul are baterii şi face mii de poze şi că nu plouă. Tristeţea vine cu vreo două zile înainte de întoarcere. (În Italia au venit şi nervii de pe aeroport) Apoi frustrare că nu am apucat să văd tot, că nu am apucat să acumulez tot. Apoi melancolie...de unde izvorăsc posturi ca cel pe care tocmai l-aţi citit...

Metodă patentată de agăţat

Se ia un aparat foto Nikon D90 (nu mă pricep deloc la aparate, deci presupun că poate fi şi altul, doar că dacă nu mă pricep nu pot să vă dau alt exemplu...logic, nu?) şi se merge la magazinul F64(pentru necunoscători este un magazin specializat pe aparate foto şi accesorii). Eu am fost acolo pe 30 decembrie, deci cu o zi înainte de Revelion şi nu numai că se certau care să mă servească, dar au fost dezamăgiţi când au auzit că există Alin (că doar pe contul lui achiziţionam produse de la respectivul magazin) şi că am planuri pentru noaptea de revelion. Aşadar D90 la F64:)

Dan Bitman la finanţe

A înnebunit lumea...săriţi...Dan Bitman la Ministerul Finanţelor... Da ce aveţi fraţilor? Ce vi se pare aşa anormal? Păi când au intrat actori şi antrenori de fotbal în parlament nu a sărit nimeni. Când au candidat şi câştigat Becali şi Eba fotoliile de europarlamentari nu a vociferat nimeni. Cand Udrea a ajuns ministru nu a comentat nimeni. Când Andrei Gheorghe a ajuns la Ministerul Finanţelor nu s-a comentat atâta... Acum ce tot mă frecaţi cu combinaţii gen Cristi Minculescu la Sănătate şi Ana Lesko la Cultură? Ce nu înţelegeţi că Bitman e prieten cu Vlădescu...şi spuneţi voi că la o adică dacă voi ajungeţi ministri nu mă angajaţi şi pe mine frecător de mentă pe undeva? Ce atâta faceţi pe-a lupul moralist şi săriţi de cur în sus...mai bine l-aţi întreba când scoate următorul album...nu de alta da Holograf chiar îmi place.... P.S. Poza e făcută prin 2002 când domnul comunicator era mai tânăr şi eu niţel mai slabă:D

Revelion Toscan - concluzii

Scriu aşa de repede pentru că am fost bătută...la cap. Păi cum sunt răi italienii? ce tot o dai acolo cu putorile? la ce îţi trebuie italieni, că doar te-ai dus să vizitezi ţara?...ei bine gata. Vă expun faptele şi judecaţi singuri. Într-o primă fază trebuie să vă spun că italienii au şi lucruri bune. În primul rând ţara, care este foarte frumoasă şi merită vizitată. Apoi dulciurile, preţurile şi emisiunile de televiziune... La puncte minus sunt orele băbeşti până la care sunt deschise magaznele, repet la ora 8.30 un supermarket gen Bila se închidea. După-amiază aveau două ore pauză. Muzeele erau închise în orice zi de sărbătoare, oricât de minusculă era ea. La minusuri nu pun parcările pentru că am aflat că în Florenţa în centru sunt parcări, trebuie doar să le cauţi bine... Numai că orice părere bună sau rea îmi făcusem eu despre italieni s-a cristalizat în ultima zi la aeroport. La aeroportul Forli, de lângă Bologna. Eu şi Alin aveam două bilete la Wizz Air, teoretic low cost, practic destul de costisitoare pentru că le-am achiziţionat în ultimul moment. Dar să spunem că e fix vina noastră şi să considerăm în continuare că zborul e low cost. Zborul trebuia să înceapă la ora 20 şi 10, dar a început la 21 şi 10 pentru că avionul care venea din România avusese întârziere. Toate bune şi frumoase. Am trecut de check in şi am aşteptat să anunţe îmbarcarea. Într-un final, când ni se lungiseră urechile se anunţă îmbarcarea. Pe aeroport erau numai români sau poate mai erau şi unul, doi italieni care doreau (de ce oare?) să ajungă în România. Începe controlul clasic aşa că am stat mai la final să nu ne îmbulzim, numai că, coada mergea relativ repede. De ce? pentru că italienii întorceau oamenii înapoi în aeroport. Nu ştiam de ce aşa că nu am spus nimic şi am continuat la coadă. Când am ajuns să vedem ce şi cum, un italian cu mutră de nazist zbiera la propriu ceva către nişte româncuţe vai de mama lor. Astea se supărau, pufneau în lacrimi şi se retrăgeau de la coadă. Cu trei persoane înainte de a ajunge eu înţeleg cu greu ce vrea să spună. Deschid o paranteză: nu ştiu dacă la alte zboruri Wizz Air e la fel, da la al nostru trebuia să decizi de când îţi cumpărai biletul dacă vei avea bagaj de cală, bagaj care nu trebuia să depăşească 15 kilograme. Apoi aveai voie cu un bagaj de mână de până în 10 kilograme. În România laptopul şi aparatul (Nikon D90, deci destul de voluminos) nu au fost considerate bagaje de cală, aşa că am zis că va fi la fel şi în Italia. Închid paranteza... Aşadar italianul nazist ţipa că nu ai voie cu două bagaje de mână. Eu ştiind cum a fost în România am zis că suntem în regulă. Când fix în faţa mea se schimbă persoana de la control...vine o doamnă cam de vârsta mamei mele. Am zis că avem noroc, când colo dumneaei era şi mai clonţoasă... În primul rând că se uita cu scârbă la noi. Apoi vorbea cu alta la modul că suntem români şi nu ai ce să ne ceri. Apoi a venit rândul nostru. Aceeaşi poveste...laptopul merge la cală...POFTIM...da ce să întreb că mi-l înşfăcase şi dădea să îl arunce e o masă. Mie una mi se rupea şi de laptop şi de tot, dar lui Alin mai că îi dăduseră lacrimile ca la desene animate. Prind eu laptopul din zbor şi încerc să o lămuresc că e laptop, că e fragil şi că nu poate sta la cală. Normal, de ce oare mă mir, că nu ştia engleza. Că doar lucra la colţ de stradă, vindea ziare... Am încercat într-o combinaţie de englezo-româno-italiană. Nimic. Nu şi nu. Laptopul şi mai apoi şi aparatul foto merg la cală. Şi atunci am lăsat orice la o parte şi am început să o spurc. Şi pentru că mă susţinea o doamnă din spatele meu, şi ea cu laptop, vorbeam cu aia calm da o înjuram de îi săreau capacele. Într-un final acceptă să îmi las eu geanta de mână la cală şi să îmi iau actele în geanta laptopului. Ne întoarcem la check in, lăsăm geanta, stăm din nou la coadă şi ajungem din nou la madam. Acum o priveam cu o ură, că zicea Alin că îi înghit pe toţi macaronarii ăia cu aeroportul lor de rahat cu tot. Împreună cu mine era doamna de la coadă şi încă vreo doi tineri la fel veniţi în vacanţă, oameni care dată ocazia nu mai aveau să calce pe acolo. Înaintea mea asist cum pe două fetişoare, nu cine ştie ce ţipătoare, le dezbracă până la maieu...într-un aeroport plin, în frig. Ce Doamne iartă-mă aveau alea ascuns sub ţâţe de la dezbrăca aşa???? Ajung şi eu şi ironică mă întreabă dacă am rezolvat problema. I-am răspuns: nu mulţumită ţie... de unde a început. Că aşa sunteţi voi românii, că nu înţelegem...ce nu înţelegem??? Auzi madam (i-am răspuns) eu nu am venit în Italia la muncă, nu am şters nici un hoit italian de rahat la cur şi chiar dacă ar fi fost aşa meritam niţel respect că la urma urmei săracele femei românce vă şterg babele la cur şi vă curăţă casele că voi sunteţi nişte împuţiţi. Eu am venit să vizitez pentru că aveţi o ţară frumoasă aşa că am investit ceva bani în venirea acolo, deci am băgat bani în ţara ta. Îmi faci probleme şi nu mă laşi să trec...rămân aici. Şi chiar vrei un alt român pe capul tău??? Tipa a rămas mască...repet nu ştiu cât a înţeles, dar a dat din cap, mi-a dat paşaportul, nu a vociferat la nimic şi ne-a lăsat să trecem. Ba chiar ne-a urat şi un zbor uşor... Acum eu îi înţeleg toate circumstanţele atenuante. Că era seară. Că probabil o uitase Dumnezeu în aeroport, deşi la ce putori sunt mă mir. Că era ultima cursă. Că românii sunt toţi nişte proşti. Că de obicei românii îi fac probleme. Că pur şi simplu ne urăşte ca naţie. Orice ar fi avut nu trebuia să se comporte în nici un fel cu noi, decât echidistant şi cu respect. Că nu toţi suntem o apă şi un pământ şi nu toţi venim acolo să le luăm job-urile, pe care ei oricum nu le fac. Chiar şi eu greşesc judecându-i pe toţi în aceeaşi oală, dar vă dau un sfat. In Italia feriţi-vă de italieni.... Chiar şi aşa Italia merită vizitată. Oraşele sunt altceva faţă de ce vezi la noi. Merită şi Veneţia şi Pisa şi chiar Florenţa, iar Roma am înţeles că este foarte frumoasă. Însă nu veniţi în Italia iarna pentru că vă plouă de nu vă vedeţi. Şi chiar dacă spuneţi că nu e mare lucru o ploaie, să ştiţi că e. O ploaie de 5 zile te poate transforma. Plus că îţi strică zilele de concediu şi îţi ia din timpul de umblat pe străzi. Noi am stat aproape o săptămână şi nu am terminat de vizitat nici măcar Florenţa...numai că data viitoare vizita sper să fie vara şi să fie un fel de tur la Italiei cu câteva zile petrecute în fiecare oraş. Le mulţumesc prietenilor mei că m-au invitat şi m-au suportat atâtea zile. Şi abia aştept să ne revedem...

Revelion Toscan - ziua 6 - Turnul din Pisa

Ei bine, ziua a 6-a şi ultima zi în care am făcut poze am petrecut-o la Pisa. De la Florenţa la Pisa drumul pe autostradă nu costă mai mult de 15 euro. Am uitat să vă spun că spre Veneţia autostrada costa cam 20 de euro, la fel şi la întoarcere. E simplu cu autostrăzile în Italia, intri pe la un capăt de unde îţi iei un bon şi ieşi pe la celălalt unde plăteşti bonul. Fie este cineva şi plăteşti unui om, fie e un automat. Atenţie însă să nu ieşiţi greşit de pe autostradă pentru că trebuie să plătiţi suplimentar. Nu mult, dar destul cât să îţi strice ziua. Aşadar până la Pisa am făcut lejer două ore, puteam să facem şi mai puţin da am urmat strict regulile de circulaţie... La Pisa iarăşi e simplu pentru că vezi turnul de cum te apropii şi e aproape logic pe ce străzi să o iei. Dacă nu aveţi GPS mergeţi spre stânga la intersecţie şi după vreun kilometru ajungeţi. Chiar lângă turn, de fapt lângă ansamblul care găzduieşte şi turnul se află o parcare. Noi acolo am parcat, 15 euro. Se plăteşte la oră...cum noi am stat ceva consider că am dat chiar puţin. Nu am căutat locuri fără plată că ne complicam şi pierdeam timp.

Ideal ar fi ca în Pisa să aveţi măcar o zi pentru că este foarte frumoasă, iar Piaţa Miracolelor vă ia câteva ore.

Ei bine, Piaţa Miracolelor arată fix aşa cum intri pe poartă. În faţă este bapriseriul, apoi catedrala şi în fund de tot este turnul, care de fapt era clopotniţa catedralei. După cum vedeţi iarăşi ne-a plouat, deşi tot drumul a fost uscat. Aşa că repede ne-am luat bilete şi am început să vizităm. Biletul pentru tot ansamblul este 24 de euro. Se pot lua şi bilete cumulative depinde de ce doriţi să vizitaţi. Există o sală mare unde poţi cerceta varianta de bilet care îţi convine.

După ce ne-am luat bilete am ieşit să facem poze. Pentru calici există variante prin care poţi vizita fără să plăteşti, că doar români suntem şi ne merge mintea... Adică doar să vizitezi curtea e gratis, dacă vrei să intri în monumente plăteşti. Dar nu în toate... Oricum noi când am întrebat dacă doar de umblat prin curte era gratis s-au uitat extrem de ciudat la noi. S-ar părea că la Pisa nu au ajuns destui români...

Acesta este turnul...care mie una nu mi s-a părut cine ştie ce înclinat...bine după standardele arhitecţilor e înclinat rău, dar eu credeam că e un pic mai înclinat. I-am făcut poze din toate unghiurile şi cea de sus este cea mai înclinată...

Lupoaica cu puii...mi-a amintit de Piaţa Romană...

Eu cu turnul...vizitele în turn se fac la ore fixe şi doar în grupuri de 20 de persoane. Erau foarte stricţi şi ştiau exact când te-ai plictisit de făcut poze unui nivel. Când vă luaţi bilet vi se comunică ora la care sunteţi programaţi să urcaţi în turn. Încercaţi să nu rataţi ora pentru că am văzut pe cineva face reuşise această chestie şi se ruga de ghizi să intre odată cu noi. Oricum într-o primă fază trebuie să vă lăsaţi bagajele într-o cămăruţă. Staţi liniştiţi e cu dulapuri şi fiecare are propria cheie. Nu aveţi voie în turn nici măcar cu geanta de mână. Şi adevărul e că nici nu prea ai nevoie de altceva decât de aparat. Pentru noi care aveam geanta aparatului cu obiective şi husă, aveam geanta mea şi o umbrelă, chestia cu dulăpiorul ni s-a părut o binefacere. Pentru dulăpior nu trebuie să plătiţi nimic.

Pentru a ajunge în turn trebuie să urcaţi multe trepte, din nou înguste şi concentrice, iar la ultimul etaj sunt înguste rău de tot. Dacă aveţi claustrofobie nu vă recomand...mie una mi se părea că se prăbuşeşte turnul cu mine şi în loc să fiu roşie de la efort eram albă ca varul şi mă chinuiam să nu vomit. Noroc că nu mâncasem nimic...

În spatele meu se vede catedrala şi baptiseriu de sus...

Iar aceasta este Pisa de sus. Noi am mers extrem de puţin pe lângă Piaţa Miracolelor...sper totuşi să ajung acolo cândva vara şi să termin de vizitat...

Noi în turn...Alin îşi achiziţionase o căciulă de câţiva euro ca să nu îl plouă fix în cap...

După turn am intrat în catedrală care este gratis, dar se apropia ora de închidere şi ne temeam să nu o pierdem. Dacă pentru restul aveam bilet şi puteam condiţiona cumva, pentru catedrală nu aveam cum să intrăm după închidere. Catedrala este micuţă şi mie mi s-a părut chiar prietenoasă, faţă de cele din Florenţa este mai simplă, muuuuuult mai simplă...

Desigur că atracţia era scena naşterii pe care din păcate am fotografiat-o greu pentru că aparatul şmecher se aburise...

Apoi Bapriseriu este mic, dar are o acustică excelentă. Fix când am intrat noi au intrat şi doi tineri cu un copil în cărucior. Copil care a început să ţipe. Ghici cum se auzea...

Baptiseriu vine la pachet cu cimitirul...despre care nu ştiam că e cimitir până nu am intrat înauntru. Sus sunt eu chinuindu-mă să nu calc pe ceva. Este spooky...eu nu l-am vizitat pe tot, am mers până în mijloc şi apoi am tăiat-o afară...

Iar acesta este turnul seara... Tot înclinat... Ce vă recomand eu e să ignoraţi buticarii de pe margine şi să mergeţi la magazinul oficial al complexului. Atenţie însă, ca mai toate magazinele în Italia la ora 7 fix sunt închise. În Piaţa Miracolelor totul e închis de la ora 5, chiar şi buticarii...

Din acelaşi complex fac parte încă două muzee. Din ce am înţeles erau destul de mari şi nu ne-ar fi ajuns timpul să le vizităm. Şi aşa când să plecăm toată lumea strângea...

Aşa cum am spus la început aceasta este ultima zi cu poze. Am să scriu totuşi şi despre a 7-a zi şi câteva concluzii... Aştept însă că îmi treacă niţel nervii să scriu la rece despre italieni:)