A venit o iarnă ca în poveşti şi chiar dacă am făcut două ore până acasă, în a doua zi de ninsoare, am reusit să mă bucur de zăpadă. Zic că e fix ca în copilărie pentru că doar atunci am mai prins zăpezi din astea. Doar că atunci nu stăteam prea mult în zăpadă, că răcesc, că îmi ingheaţă nasul şi picioarele, că îmi stric haina, că... Acum am zburdat liberă prin parcul din faţa blocului, m-am trântit în zăpadă, am bulgărit-o pe Dea, am prins fulgii cu limba, m-am dat în scrânciob, am fugit şi în general m-am bucurat de iarnă şi de zăpadă. Cu ce consecinţe? probabil că am să văd mâine, deşi am luat deja un fervex aşa că răceala s-ar putea să mă ocolească... Vă las cu câteva pozişoare. P.S. Tot afară am decis că Alin trebuie să îşi găsească un alt hobby, că pe ăsta cu pozele l-a cam ratat...
Dea în zăpadă. Clar e că ei nu i-a plăcut prea mult. A stat o groază până şi-a făcut nevoile şi a săpat până a dat de iarbă...lucru ciudat şi nou pentru ea. S-ar putea totuşi să îşi fi găsit instinctele canine...
Unul din rarele momente când a stat la poză...
Cam aşa ningea
Cam aşa arăta parcul
Asta e una dintre pozele făcute de Alin...teoretic trebuia să fiu şi eu în poză, că doar eu o bulgăresc pe Dea...
iar Dea după vreo doi bulgări a început să mă latre...după care a urmat o fugăreală prin zăpadă şi o trântă şi iarăşi o bulgăreală...
Una peste alta mă bucur că e iarnă (bine nu voi mai gândi aşa mâine când va trebui să îmi pun o mie de hanţe pe mine să nu mor de frig), mă bucur că ninge, mă bucur că am apucat să mă joc în zăpadă, mă bucur că mă bucur...acum de ar reveni Crăciunul....
No comments:
Post a Comment