Revelion Toscan - concluzii

Scriu aşa de repede pentru că am fost bătută...la cap. Păi cum sunt răi italienii? ce tot o dai acolo cu putorile? la ce îţi trebuie italieni, că doar te-ai dus să vizitezi ţara?...ei bine gata. Vă expun faptele şi judecaţi singuri. Într-o primă fază trebuie să vă spun că italienii au şi lucruri bune. În primul rând ţara, care este foarte frumoasă şi merită vizitată. Apoi dulciurile, preţurile şi emisiunile de televiziune... La puncte minus sunt orele băbeşti până la care sunt deschise magaznele, repet la ora 8.30 un supermarket gen Bila se închidea. După-amiază aveau două ore pauză. Muzeele erau închise în orice zi de sărbătoare, oricât de minusculă era ea. La minusuri nu pun parcările pentru că am aflat că în Florenţa în centru sunt parcări, trebuie doar să le cauţi bine... Numai că orice părere bună sau rea îmi făcusem eu despre italieni s-a cristalizat în ultima zi la aeroport. La aeroportul Forli, de lângă Bologna. Eu şi Alin aveam două bilete la Wizz Air, teoretic low cost, practic destul de costisitoare pentru că le-am achiziţionat în ultimul moment. Dar să spunem că e fix vina noastră şi să considerăm în continuare că zborul e low cost. Zborul trebuia să înceapă la ora 20 şi 10, dar a început la 21 şi 10 pentru că avionul care venea din România avusese întârziere. Toate bune şi frumoase. Am trecut de check in şi am aşteptat să anunţe îmbarcarea. Într-un final, când ni se lungiseră urechile se anunţă îmbarcarea. Pe aeroport erau numai români sau poate mai erau şi unul, doi italieni care doreau (de ce oare?) să ajungă în România. Începe controlul clasic aşa că am stat mai la final să nu ne îmbulzim, numai că, coada mergea relativ repede. De ce? pentru că italienii întorceau oamenii înapoi în aeroport. Nu ştiam de ce aşa că nu am spus nimic şi am continuat la coadă. Când am ajuns să vedem ce şi cum, un italian cu mutră de nazist zbiera la propriu ceva către nişte româncuţe vai de mama lor. Astea se supărau, pufneau în lacrimi şi se retrăgeau de la coadă. Cu trei persoane înainte de a ajunge eu înţeleg cu greu ce vrea să spună. Deschid o paranteză: nu ştiu dacă la alte zboruri Wizz Air e la fel, da la al nostru trebuia să decizi de când îţi cumpărai biletul dacă vei avea bagaj de cală, bagaj care nu trebuia să depăşească 15 kilograme. Apoi aveai voie cu un bagaj de mână de până în 10 kilograme. În România laptopul şi aparatul (Nikon D90, deci destul de voluminos) nu au fost considerate bagaje de cală, aşa că am zis că va fi la fel şi în Italia. Închid paranteza... Aşadar italianul nazist ţipa că nu ai voie cu două bagaje de mână. Eu ştiind cum a fost în România am zis că suntem în regulă. Când fix în faţa mea se schimbă persoana de la control...vine o doamnă cam de vârsta mamei mele. Am zis că avem noroc, când colo dumneaei era şi mai clonţoasă... În primul rând că se uita cu scârbă la noi. Apoi vorbea cu alta la modul că suntem români şi nu ai ce să ne ceri. Apoi a venit rândul nostru. Aceeaşi poveste...laptopul merge la cală...POFTIM...da ce să întreb că mi-l înşfăcase şi dădea să îl arunce e o masă. Mie una mi se rupea şi de laptop şi de tot, dar lui Alin mai că îi dăduseră lacrimile ca la desene animate. Prind eu laptopul din zbor şi încerc să o lămuresc că e laptop, că e fragil şi că nu poate sta la cală. Normal, de ce oare mă mir, că nu ştia engleza. Că doar lucra la colţ de stradă, vindea ziare... Am încercat într-o combinaţie de englezo-româno-italiană. Nimic. Nu şi nu. Laptopul şi mai apoi şi aparatul foto merg la cală. Şi atunci am lăsat orice la o parte şi am început să o spurc. Şi pentru că mă susţinea o doamnă din spatele meu, şi ea cu laptop, vorbeam cu aia calm da o înjuram de îi săreau capacele. Într-un final acceptă să îmi las eu geanta de mână la cală şi să îmi iau actele în geanta laptopului. Ne întoarcem la check in, lăsăm geanta, stăm din nou la coadă şi ajungem din nou la madam. Acum o priveam cu o ură, că zicea Alin că îi înghit pe toţi macaronarii ăia cu aeroportul lor de rahat cu tot. Împreună cu mine era doamna de la coadă şi încă vreo doi tineri la fel veniţi în vacanţă, oameni care dată ocazia nu mai aveau să calce pe acolo. Înaintea mea asist cum pe două fetişoare, nu cine ştie ce ţipătoare, le dezbracă până la maieu...într-un aeroport plin, în frig. Ce Doamne iartă-mă aveau alea ascuns sub ţâţe de la dezbrăca aşa???? Ajung şi eu şi ironică mă întreabă dacă am rezolvat problema. I-am răspuns: nu mulţumită ţie... de unde a început. Că aşa sunteţi voi românii, că nu înţelegem...ce nu înţelegem??? Auzi madam (i-am răspuns) eu nu am venit în Italia la muncă, nu am şters nici un hoit italian de rahat la cur şi chiar dacă ar fi fost aşa meritam niţel respect că la urma urmei săracele femei românce vă şterg babele la cur şi vă curăţă casele că voi sunteţi nişte împuţiţi. Eu am venit să vizitez pentru că aveţi o ţară frumoasă aşa că am investit ceva bani în venirea acolo, deci am băgat bani în ţara ta. Îmi faci probleme şi nu mă laşi să trec...rămân aici. Şi chiar vrei un alt român pe capul tău??? Tipa a rămas mască...repet nu ştiu cât a înţeles, dar a dat din cap, mi-a dat paşaportul, nu a vociferat la nimic şi ne-a lăsat să trecem. Ba chiar ne-a urat şi un zbor uşor... Acum eu îi înţeleg toate circumstanţele atenuante. Că era seară. Că probabil o uitase Dumnezeu în aeroport, deşi la ce putori sunt mă mir. Că era ultima cursă. Că românii sunt toţi nişte proşti. Că de obicei românii îi fac probleme. Că pur şi simplu ne urăşte ca naţie. Orice ar fi avut nu trebuia să se comporte în nici un fel cu noi, decât echidistant şi cu respect. Că nu toţi suntem o apă şi un pământ şi nu toţi venim acolo să le luăm job-urile, pe care ei oricum nu le fac. Chiar şi eu greşesc judecându-i pe toţi în aceeaşi oală, dar vă dau un sfat. In Italia feriţi-vă de italieni.... Chiar şi aşa Italia merită vizitată. Oraşele sunt altceva faţă de ce vezi la noi. Merită şi Veneţia şi Pisa şi chiar Florenţa, iar Roma am înţeles că este foarte frumoasă. Însă nu veniţi în Italia iarna pentru că vă plouă de nu vă vedeţi. Şi chiar dacă spuneţi că nu e mare lucru o ploaie, să ştiţi că e. O ploaie de 5 zile te poate transforma. Plus că îţi strică zilele de concediu şi îţi ia din timpul de umblat pe străzi. Noi am stat aproape o săptămână şi nu am terminat de vizitat nici măcar Florenţa...numai că data viitoare vizita sper să fie vara şi să fie un fel de tur la Italiei cu câteva zile petrecute în fiecare oraş. Le mulţumesc prietenilor mei că m-au invitat şi m-au suportat atâtea zile. Şi abia aştept să ne revedem...