Veneţia. Ei bine Veneţia este în sine un muzeu, pentru că este unică. E adevărat că obiectivele turistice sunt puţine, dar la Veneţia merită să mergeţi oricând. Bine mai puţin iarna, pentru că este destul de frig şi umed...şi acum mi se resimt genunchii de la frig şi umezeală... Pentru a ajunge la ceea ce cunoaştem noi a fi Veneţia trebuie să vă lăsaţi maşina în Parcarea Comunală de la intrare şi să străbateţi oraşul pe jos. 24 de ore de parcare vă costa 24 de euro. Iefin, nu? Parcarea nu se poate plăti cu ora şi nici nu am văzut o altă modalitate de depozitare a maşinii...
Aşa că după ce ieşi din parcare şi traversezi un pod din fier şi sticlă ajungi la celebrele canale şi vezi ceva ca în poza de mai sus...
Noi ne-am decis în ultimul moment să mergem şi la Veneţia pentru că văzusem la televizor că în Piaţa San Marco de Revelion înnotai, iar turiştii intrau doar cu cizme de cauciuc. Noi am găsit Veneţia umedă, dar neinundată...asta ca să nu credeţi tot ce vedeţi la televizor. Totuşi organizatorii petrecerii din piaţă se asiguraseră că vor avea participanţi. Piaţa era brăzdată de nişte platforme late de aproximativ doi metri pe care se putea circula...
Mania mea de a face poze în soare
Eu pe al dolea pod. Într-o primă fază îţi vine să fotografiezi tot şi să te fotografiezi cu tot, dar când te ia frigul devii extrem de selectiv...aşa se explică de ce avem extrem de puţine poze din Veneţia şi de ce am ratat unele lucruri...
"Străzile din Veneţia" - şi ca să-i liniştesc pe întrebători, da pe lângă unele canale sunt trotuare pe care după cum puteţi vedea se merge la pas, dar principalul mijloc de transport sunt vaporaşele... Noi ne-am calicit şi nu am luat unul. Am mers pe jos. Iarăşi pe jos. Şi să ştiţi că nu e puţin de mers... Ne-am şi rătăcit de drumul principal şi am descoperit nişte pieţe mici şi nişte poduri absolut superbe...
Podul Rialto este unul dintre cele patru poduri care traversează Marele Canal - Grand Canal. Când am fost noi se traversa pe acelaşi principiu ca şi Ponte Vecchio...cu turma. Aşa că am părăsit zona centrală şi am mers pe laterale. Pe pod sunt magazinaşe şi probabil că vara sunt terase. O chestie trebuie să vă spun. Unul dintre, dacă nu singurul suvenir în care merită investit în Toscana, dar mai ales în Veneţia este sticla de Murano. În Florenţa găsiţi bijuterii din murano (spun bijuterii pentru că nu sunt doar mărgele), dar la preţuri niţel mai mari decât în Veneţia. De aceea dacă vă programaţi o vizită în aceste oraşe, musai cumpăraţi-vă bijuterii din murano. Să ştiţi că seamănă destul de mult cu ce găsiţi în România, dar altă treabă e să le aveţi chiar de acolo...
Vedere de pe Podul Rialto spre Marele Canal spre sud
Piaţa San Marco este poate cel mai cunoscut "obiectiv turistic" din Veneţia. Chiar şi dacă vă rătăciţi este imposibil să nu găsiţi un indicator către piaţă. Ei bine în această piaţă se află mai multe lucruri. Unul este Turnul Clopotniţei care are peste 90 de metri, iar în vârf se află statuia aurită a Arhanghelului Gabriel
Al doilea este Torre dell´Orologio. Un turn cu ceas auriu și smălțuit cu albastru, care arată zodiacul și fazele lunii și a fost conceput pentru navigatori. Există o legendă care spune că, cei care au construit ceasul au fost orbiți pentru a numai putea crea un alt ceas asemănător. Pe vîrful turnului se află două figuri din bronz care bat clopotele la ora exactă; acestea sunt cunoscute sub numele de Mori sau mauri. Ceasul mai atrage și prin faptul că dispune de un mecanism unic prin care, în timpul săptămînii Înălțării Domnului, cei trei magi ies pentru a se închina Fecioarei Maria și a Pruncului Isus aflați deasupra ceasului.
O altă treabă sunt coloanele Marco şi Todaro, în spatele meu este doar una, dar vă asigur că sunt două. Una e cu leul Sfântului Marc, iar cealaltă cu sfântul Theodore din Amasea care stă pe crocodilul sfânt al Egiptului. Cele două coloane reprezintă porţile de intrare pe apă în Veneţia. În vechime între cele două coloane erau permise jocurile de noroc şi tot acolo aveau loc execuţiile...
Tot în spatele meu se vede o bucată din Palatul Dogilor
Puntea Suspinelor. Din păcate se lucra la clădirile din jur şi de aceea era cumva îmbrăcată în panouri publicitare.
Puntea suspinelor leagă închisoarea de camerele de interogare din Palatul Dogilor. Se spune că vederea de pe Puntea Suspinelor era ultimul lucru pe care îl vedeau prizonierii înainte de a fi condamnaţi pe viaţă sau chiar omorâţi, de aici şi denumirea... În realitate am citit în ghiduri că puntea a fost construită după abolirea pedepsei cu moartea şi că în temniţe erau doar mici infractori...
Din nou Turnul clopotniţei, dar de această dată cu Biserica San Marco în spate. Este foarte frumoasă, numai că era în renovare, ca mai toate monumentele pe care le-am vizitat în ultimul an începând cu Biserica Sfântului Ştefan din Viena şi terminând cu Tower Bridge din Londra
Aşa arată din faţă. Am vrut să o vizităm, dar din păcate am ajuns prea târziu. De fapt italienii sunt mari putori, la 18 cel târziu se închid toate muzeele, de sărbători nu lucrează şi mai au şi pauză în timpul zilei când totul se închide... Ca să nu mai spun că în Florenţa supermarketul se închidea la 20 şi nu găseai nimic non stop. Oricum italienilor le-am rezervat un post special...la final
Pe strada principală din Veneţia
Şi la final Veneţia noaptea. Una peste alta Veneţia mi-a plăcut mult de tot. Aş vrea să o văd şi vara şi mi-ar plăcea ca la bătrâneţe să îmi iau o casă acolo, să închiriez un magazinaş şi să fac toată ziua bijuterii din murano...
No comments:
Post a Comment