Greu de tot mă mai pun pe scris zilele astea...abia aştept să vă termin de povestit experienţa mea din Italia, da nu îmi găsesc nici timpul nici cuvintele.... A cincea zi ne-am trezit greu, parte din cauza drumului de întoarcere de la Veneţia, parte din cauza ploii, parte din cauza băuturii... Cert este că mâncaţi, frezaţi şi voioşi am ieşit din casă pe la un 14. Asta cu indulgenţă, dacă nu cumva era deja 15. Normal că ne-a luat ceva să găsim loc de parcare, ne-a mai luat ceva şi să ajungem undeva de la locul de parcare aşa că ziua s-a dus cam repede şi cam degeaba. Muzee nu aveam chef să prestez şi apoi am observat că erau închise aşa că am căutat în ghid să văd altceva. Era musai să intrăm undeva că ne murase ploaia rău de tot. Aşa că am intrat la Santa Croce...citisem eu că e un fel de Westminister Abbey a Florenţei şi cum în catedrala engleză mi-a plăcut mult am zis că îmi va plăcea şi aici. Şi nu am greşit. Deşi e cam ca plimbatul prin cimitir, lucru care îmi displace în totalitate, e o catedrală ce merită vizitată. Taxa de intrare este de 5 euro de persoană.
Aşadar, Santa Croce este cea mai mare biserică franciscană din lume, iar legenda spune că ar fi fondată chiar de Sfântul Francisc de Assisi. Singurul lucru pe care îl ştiam despre acest sfânt este că a fost patronul animalelor şi normal că este fondatorul franciscanilor, da nimic altceva. Am văzut un film despre viaţa lui pe Rai1 şi m-am edificat. Revenind la Santa Croce, aşa cum probabil veţi citi, în catedrală se află mormintele unor oameni cunoscuţi. Cum e un pic morbid să pui morminte pe blog sau mai rău să îţi faci poze cu morminte am ales să pun doar inscripţii sau plăci memoriale. Cea de sus este a lui Leonardo Da Vinci.
Apoi placa unui om fără de care eu una nu aş mai fi avut acelaşi job astăzi. Inventatorul Radioului, G. Marconi
Alin a găsit nişte partituri de pe vremea lui Francisc şi le-a studiat cu atenţie
O bucată de veşmântul lui Francisc de Assisi
O frescă, care mi-a plăcut foarte mult. Am căutat să văd exact unde se află, dar nu am găsit... De asemenea în catedrală există şi acum atelierele celor care fac obiecte din piele şi desigur magazinele în care acestea se comercializează. Preţurile erau destul de mari aşa că am preferat să nu ne cumpărăm mai nimic.
Când am ieşit era deja seară şi cum italienii sunt nişte leneşi era un pic cam clar că asta era tot ce puteam vizita în acea zi. Totuşi am făcut o încercare cu Domul...
Dom care era deschis doar pentru a vizita cupola. Ne-am luat bilete şi nu prea am realizat ce înseamnă asta...ei bine înseamnă să urci nişte, foarte multe, scări înguste concentrice spre vârf. La un moment dat scara era aşa de îngustă că nu încăpeau doi oameni. Şi la finalul acestui efort să vedem ce? Domul pictat de Brunelleschi. Pentru că Alina e pasionată de artă mi-a recomandat pictura lui Brunelleschi, ba chiar a zis că e singurul lucru pentru care merită vizitată Florenţa...aşa că presupun că merită efortul. Din umilele mele cunoştinţe dumul arată extrem de bine, iar pictura nu e una clasică religioasă...de totul drumul până acolo...
Observaţi ce roşie eram? Bine noi am ajuns pe final de program şi am putut admira pictura în voie, însă ni se tot atrăgea atenţia să înnaintăm...mă întreb dacă în timpul zilei chiar ai cum să observi ceva???
De la Dom am urcat în turn. Bine am e un pic forţat pentru că eu m-am oprit într-un punct, apoi m-a strigat Alin că trebuie să mai urc că ieşirea era pe altă parte. Aiurea, ieşirea era fix pe lângă mine, da am mai urcat alte sute de trepte şi apoi ne-am întors exact în locul în care stătusem... Frustrant şi dacă tot am urcat, paznicul nu m-a lăsat să văd şi eu panorama pentru că tocmai închidea... Aşa că pozele sunt făcute de Alin. În plus sunt făcute pe ploaie, deci dacă vedeţi cumva neclar pe alocuri să ştiţi că sunt stropi de ploaie...
Asta din câte deduc eu este Piazza de la Signoria
Iar aici se vede Santa Croce... Ce trebuie spus e că monumentele sunt extrem de aproape unele de altele şi deci uşor de acoperit într-o perioadă scurtă de timp, dar nu îţi ajunge o săptămână să vizitezi Florenţa. Va trebui să mă credeţi pe cuvânt pentru că prea multe ghiduri cu Florenţa nu veţi găsi. Eu am cumpărat unul bun cu Toscana şi acolo am găsit majoritatea informaţiilor, precum şi hărţi şi restaurante... Nu ştiu cum se cheamă ...sunt ghidurile de la Litera. Cu astfel de ghiduri am vizitat şi Londra şi Istanbulul şi sunt extrem de practice...
Mai e puţin şi aventura se termină...deja ne gândim la următoarea...
No comments:
Post a Comment