Update

Revin cu poze şi cu povestioare aşa cum v-am promis. Prima povestioară este despre masa roşie şi pilota dublă. De Valentine's Day Alin s-a hotărât să fie romantic şi ce credeţi că a acceptat să facem? Să mergem la Ikea şi să ne cumpărăm o pilotă de 200 pe 200. Acum să vă spun de ce e romantic totuşi gestul lui. Păi în primul rănd că Alin urăşte aglomeraţia, iar duminică la Ikea cred că se adunase tot Bucureştiul. Apoi pentru că noi avem nişte pilote mai mici, dar pentru că sunt mici ne înveleam cu două, fiecare cu a lui. Şi fix de "ziua îndrăgostiţilor" lui i-a căşunat că vrea pilotă dublă să ne învelim cu aceeaşi pilotă... Aşa cu pilota am epuizat subiectul, acum cu masa. Ca tot eram la Ikea ne-am gândit să ne cumpărăm şi o masă ca să nu mai gătim pe maşina de spălat. Ne-am învârtit noi pe acolo, am căzut de acord pe un model, dar nu îl aveau aşa că am cumpărat acelaşi model de masă ca cea pe care stă cuptorul cu microunde. Şi cum să le deosebim? o vopsim pe una dintre ele. Aşa că luni am descins în Bricostore. M-a învăţat o colegă să nu cumpăr vopsea că arată chicios aşa că am luat lac. Roşu suedez, că doar Ikea e din Suedia:D... M-a sfătuit o doamnă de acolo ce fel de pămătuf aveam nevoie aşa că luni seară am început pictatul...

Care pictat m-a ţinut fix 4 zile. În fiecare zi am mai pus un strat de lac. Fiind primul obiect pe care îl vopsesc a ieşit uşor neglijent, da merge...

Acesta este produsul finit...

A doua povestioară este despre cizmele de cauciuc. După ce am udat două perechi de bocanci preferaţi m-am decis să îmi iau totuşi cizme de cauciuc. Am căutat, dar pentru că e zloată în Bucureşti toate cizmele de cauciuc intraseră în pământ. Noroc că ne-a venit o nouă colegă, care avea cizme şi care m-a îndrumat spre Auchan din Titan. Relativ aproape de casă, da în vestul sălbatec. Am luat un taxi, că Alin nu putea merge şi am plecat. Bine nu mi-am calculat banii pe care îi aveam în portofel, taximetristul era obosit şi la fiecare stop ieşea din maşină că i se închideau ochii, aglomeraţia era peste limita admisă, dar în final am ajuns. Am bântuit niţel până am găsit magazinul, probez şi nu îmi vin. Din modelul care îmi plăcea mie nu aveau numărul meu şi un număr mai mare era prea mare, am probat de aproape că îmi dădeau lacrimile. Noroc că aveau mai multe modele. În final m-am decis să cumpăr cizmele de mai sus, numai că erau prea mici pe pulpă. Bătusem prea mult drum şi trecusem prin o mie de chestii ca să plec cu mâna goală. Şi cum stăteam eu şi mă gândeam ce să fac, vine o doamnă încălţată cu cizme de cauciuc. O doamnă bine. Şi mă întreabă dacă mă ajung la pulpă. Aproape plângăcioasă îmi ridic blugul şi îi arăt. Nu mă ajungeau. Pleacă şi vine cu o foarfecă. Mă ajută să îmi scot cizmele, calculează şi taie fix un centimetru. Şi minune cizmele îmi veneau. A fost un act de curaj, că nici nu erau plătite. Doamna se nimerise în magazin şi executase opreaţiunea sub privirile îngrozite ale vânzătoarelor... Dar totul s-a sfârşit bine. Am cizme de cauciuc. Şi nici nu au fost scumpe... Mulţumesc!