Femeile şi-au pierdut feminitatea, iar bărbaţii cavalerismul

Mă ţin să scriu postul ăsta de acum două zile, adică de pe 1 martie. Tot îl alung şi tot iese la suprafaţă. Nu va fi cine ştie ce, deci nu vă asteptaţi la lucrări academice... Să explic întîi titlul. De obicei nu prea le am eu cu sărbătorile, cu mărţişoarele, ştiu că atunci când eram mică îmi plăceau schimburile de mărţişoare şi că stăteam cu mama cu o seară înainte şi căutam prin sertare, prin pungi, mărţişoarele cele mai frumoase. Bine pe cele mai frumoase le păstram, da pe următoarele pe scara frumuseţii le duceam colegelor. Luam apoi o coală de hârtie şi le prindeam cu bolduri acolo, iar sub ele scriam numele colegelor cărora le erau destinate. Când mă întorceam acasă pe aceeaşi foaie erau mărţişoarele pe care le primisem. Cel mai mult mă încântau cele din sticlă...ştiţi erau când eram noi mici... apoi veneau cele cu coşar, potcoavă sau trifoi sau buburuze. Cred că dacă mă chinui mai găsesc acasă sertare pline cu mărţişoare... Ideea e că la noi dădeau mărţişoare şi fetele şi băieţii, iar băieţilor le alegeam unele speciale... Era frumos şi se păstra cumva tradiţia. Îmi amintesc şi acum cum îşi prindeau băieţii în piept zeci de mărţişoare şi ziceau că sunt generali... În Bucureşti în schimb e altă tradiţie...aşa cum mi-a explicat-o plastic colega mea: fetele nu fac nimic şi aşteaptă mărţişoare de la băieţi. Numai că ne-am depărtat atât de mult de tradiţii şi ne-am înrăit atât de tare încât băieţii de la noi nu au adus nimic (exagerez am primit două mărţişoare de la doi moldoveni şi am primit şi flori, dar în redacţie să tot fie vreo 10 băieţi). Am cumpărat eu o cutie cu bomboane şi a trebuit să explic de vreo trei ori de ce am adus-o şi că eu ştiu că şi fetele oferă mărţişoare. Bine măcar că lui Alin i-a dat prin cap să cumpere nişte flori colegelor şi chiar şi mie că altfel eram amărâtă rău. Acestea fiind spuse să revenim totuşi la subiect...v-am avertizat doar că mă gândesc de mult la postul ăsta... De ce zic că femeile şi-au pierdut feminitatea... Eu percep feminitatea ca pe ceva ce nu e la vedere, ce trebuie descoperit strat după strat. Astfel cele care îşi expun jumătate din fund şi bust nu sunt feminine sunt cel mult curve. Feminină poate fi o mişcare, un gest, o expresie pe care doar EA o foloseşte. Feminin e comportamentul de şcolăriţă, dar nu ăla dus la extrem. Feminine sunt dacă vreţi florile lipite pe maşini, florile pe care ştii să le primeşti şi să le apreciezi. Eu una recunosc că nu ştiu să primesc flori, în afară de faptul că nu ştiu cum se ţin cu floarea în sus sau în jos, nu mă bucur de ele şi le las abadonate în vaze până se ofilesc...eventual le mai fac o poză... Feminin e un comportament nativ, de care multe dintre noi ne-am dezbărat odată cu revoluţia sexuală şi cu egalitatea sexelor, o prostie mare cât casa despre care promit să coc cât de curând un post... Acum cavalerismul...într-o primă fază e prost înţeles. Nu a merge undeva pe banii prietenului, nu ăla chiar nu e cavalerism e fraierism în cel mai bun caz. Vedeţi asta am pierdut odată cu egalitatea sexelor, dreptul de a fi întreţinute... Muncim la fel ca ei poate chiar mai mult, câştigăm la fel deci pretenţii de întreţinute nu ar trebui să avem... Nu zic că ar fi bine să stai cu burta ploditoare în sus la soare, iar el să facă totul. În timpurile noastre acesta e chiar un comportament deviant, iar cele care doar stau acasă şi cresc copii sunt nişte inadaptate (gandiţi-vă doar ce s-ar întâmpla dacă EL ar dispărea din ecuaţie...câte ar putea lua viaţa de la capăt?). Cavalerismul în opţiunea mea e transpus în atenţie, la nevoile persoanei de lângă tine, la ajutorul dat în caz de nevoie. Nu e musai să îi deschizi uşa maşinii, dar e fain şi impresionabil când o faci... Nu ştiu dacă mă fac înţeleasă aici. Nu îmi plac pămpălăii ăia care sub masca, cavalerismului linguşesc partenerul...am văzut cazuri în care el îi făcea toate poftele şi nu pentru că ar fi vrut sau pentru că aşa s-ar fi cuventi ci pentru că îi era frică să facă altfel. Şi iarăşi revenim la feminitate...scorpiile, mascate sau nu, clar nu sunt feminine... Cavalerii de astăzi nu trebuie să ne mai poarte războaiele, dar nu trebuie să uite că la o adică ei ar trebui să lupte... Am recitit ce am scris până acum...lung postul...dar nu am chef să îl tai...vreau doar să înţelegeţi atât: nu m-am referit la exemple concrete şi nici nu ne-am dat pe noi ca exemplu. Tot postul e doar o constatare şi poate fi îmbunătăţit, doar că probabil nu m-am gândit destul la el. Când eram în facultate CTP-ul spunea că pentru un articol bun te documentezi şi îl gândeşti cel puţin o săptămână... Bine acum nici CTP-ul nu mai e ce era, nici blogul nu e ziar...