Uneori presa merge prea departe

M-a oripilat chiar de ieri dimineaţă când am văzut că televiziunile au năvălit în salonul Ameliei Antoniu pentru interviuri chiar pe patul de spital. Sincer, oricat de bolnavi am fi dupa cancan-uri, nu cred că publicul privitor la televizorul în culori îşi doreşte să vadă acest interviu. Publicul îşi doreşte să ştie că e bine şi să ştie că spitalul CFR2 a fost ras de pe faţa pământului cu bacilul gram negativ cu tot. Şi de asemenea publicul îşi doreşte să ştie şi ce face a doua femeie, Alice Preda, care din câte ştiu eu ieri nu ieşise din comă. Asta vrea publicul, un gram de decenţă... Şi apoi ce mare bombă de presă aţi descoperit domnilor jurnalişti, o tânără care cândva a făcut senzaţie pe scândura teatrului, acum e plina de tuburi şi de branule şi deşi zâmbeşte foarte frumos altceva nu poate să facă... Întrebaţi-vă domnilor jurnalişti dacă Amelia Antoniu va mai avea o carieră, pentru că de la atâtea tuburi vârâte pe gât coardele vocale sunt ferfeniţă şi cu cred că îşi mai doreşte să şi le repare în ţărişoara noastră. Continuaţi investigaţiile în spitale, descoperitţi alte cazuri pentru că acesta s-a cam fumat... Şi să ştiţi că nu am nici o fărâmă de admiraţie pentru Antena 3 pe care eu una nu am văzut-o acolo, dar ştiu sigur că şi-ar fi dorit extrem de tare să fie...