Din experientele unei viitoare şoferiţe...

Pentru că m-am săturat să dau bani taximetriştilor care încearcă să mă fraierească zilnic, pentru ca au dat căldura şi mirosurile în mijloacele de transport în comun şi pentru că m-am săturat să depind de Alin chiar şi când vreau sa ajung la hipermarket, m-am decis să fac şcoala de şoferi. M-am înscris la o şcoala recomandată de un coleg pentru că îţi faci acolo tot, de la examen psihologic şi până la testarea finală şi de vreo trei săptămâni mănânc legislaţie pe pâine... Mănânc e mult spus pentru că eu am de comentat la fiecare intrebare, mie nu mi se pare corect nu ştiu ce chestie şi nu înţeleg de ce trebuie să memorez papgaliceşte nişte sancţiuni şi contravenţii pe care oricum nu le aplic eu... Plus că limbajul mă dă pe spate şi refuz să îl asimilez. De ce nu e domnule şoferul, şofer? e conducător auto... de ce nu e drumul, drum? e carosabil... de ce nu e maşina, maşină? e autovehicul... Şi autovehiculele astea sunt de mai multe feluri, iar mie una imi vine să mă las şi să fug în lume... Chiar la noi se poate circula cu maşini din alea pentru care nu îţi trebuie carnet? Ca să nu mai spun că de 22 de puncte la întrebari nu trec, iar Alin (care mai mult încurca) spune că acasa trebuie să raspund corect la 26 de întrebări ca acolo să raspund la 22... Şi e greu şi e şi mai greu odată ce te-ai dezobişnuit de învăţat, de caiete, de cărţi şi de conspecte... Aşa la condus nu am treabă, dar despre condus şi instructor vă povestesc mai încolo...