Expoziţie de reclame vechi

Când mă gândeam eu cam ce lucrare de licenţă aş vrea să fac, am cochetat cu ideea de a face una pe deosebirile dintre reclamele vechi şi cele noi. Şi adunasem destule informaţii şi chiar găsisem şi cărţi, numai că am fost învinsă de birocraţie. Adică aiurită cum sunt nu m-am înscris şi la secretariat şi deşi totul era stabilit cu profesorul coordonator a trebuit să îmi aleg altă temă şi alt profesor pentru că cel cu reclamele îşi depăşise numărul de studenţi pe care îi putea coordona. Am făcut alt subiect şi asta a fost...dar încă mai am pe un cd materialul adunat atunci. Ei în aceste condiţii normal că nu puteam rata expoziţia De la sublim la ridicol, 70 de ani de reclamă în România organizată de ICR. A fost puţin ciudat să revăd unele reclame pe care le găsisem eu atunci cu greu pe net, prin biblioteci şi prin ziare prăfuite, dar a fost plăcut. Plus că unul dintre organizatori a expus în câteva cuvinte fix concluziile pe care le trăsesem eu atunci. Reclamele interbelice erau mult mai inspirate decât cele din comunism, iar cele de după revoluţie urmează întocmai trendul celor comuniste... Pe scurt în reclamele dintre cele două războaie femeia era un obiect de preţ. Ea era răsfăţată cu parfumuri Coty, bea cafea Elita şi mânca produse Nestle. Plus că domniţele erau elegante şi seducătoare, în timp ce în comunism femeia era portretizată în reclame ca femeia muncitoare, femeia din fabrica de frigidere sau chiar de rulmenţi. Aşa că dacă vreodată v-aţi revoltat văzând reclamele de acum când femeia musai cară cu ea la mall balsamul de rufe, se preocupă de stricarea maşinii de spălat şi caută cel mai bun detergent, ei bine din comunism ni se trage. Femeia interbelică din reclame începe să se întrezărească prea puţin. Deşi mai rudimentare reclamele dintre cele două războaie arată mult mai bine decât cele din comunism şi mi se par mult mai inspirate... S-ar părea că în materie de reclame 20 de ani sunt totuşi prea puţini ca să ne revenim.

Am ales să pun fotografiile cu panourile cu reclame şi nu doar reclamele pentru că ar fi fost prea multe poze. Oricum se poate vedea mai bine dacă daţi click pe poză. Ei bine cafeaua Elita...eu una am crezut că a apărut în România după revoluţie, dar nu... De asemenea Berea Ursus, pe primul panou din stanga era prezentă şi între cele două războaie.

Cacao Knorr - care vindeca constipaţia şi toate bolile de stomac

Ocaziune rară şuşoni de damă cu patent Macintosch

Nestle - brânză desert fără rival

De Adesgo vă mai amintiţi?

Produse de înfrumuseţare, chiar şi Coty

Am fost surprinsă să descopăr că nu doar produsele din import îşi făceau reclamă ci chiar şi cele autohtone, cum ar fi Mociorniţa. Şi ştiţi ceva pantofii ăia sunt la modă chiar acum...

Theodor Athanasiu and Co. SA

De aici urmează reclamele din comunism. Cea de sus nu e chiar o reclamă ci cred că ilustra un articol comandat. Primul autobuz românesc...atunci se putea...

Antinevralgic

Reclama la Peco mi se pare că am întrezărit-o prin almanahurile vremii. Oricum sloganul este unul pe care cu siguranţă îl ştiţi Poate oare un Trabant remorca un elefant? ... cu benzina Peco totul e posibil...

Aici e femeia muncitoare la fabrica de rulmenţi...

Un alt slogan care vă va suna cunoscut... Câtă vrajă are marea...tot mai fermecată-i Zarea, evident reclama la şampanie. Ciudat pe atunci francezii nu ceruseră patentul pentru şampanie? sau pe românii sub Ceauşescu nu-i interesa?

În colţul din stânga jos e o reclamă care a înfrumuseţat vitrina CEC-ului de pe strada mea până acum câţiva ani: Oricunde stau, oriunde plec, am un amic: libretul CEC...acum e cardul CEC

Iar reclama din dreapta jos promovează reciclarea...chiar unde or mai fi centrele alea unde duceaqm hârtii şi sticle? Era unul chiar în spatele blocului meu, dar a dispărut prin 90...acum sunt garaje...

Dacă vă închipuiaţi că termopanul a apărut de vreo zece ani de când e mania asta cu geamurile termopan, ei bine nu, exista şi înainte de revoluţie. Dovadă prima reclamă de pe rândul de sus din stânga...