Isteria celor 25%

Pe oricunde mă duc, cu oricine vorbesc aflu cu cât a scăzut salariul, adică cât înseamnă cele 25 de procente şi cu cât e mai săracă familia sau cu ce a scăzut "coşul zilnic". Ideea e aşa, încă nu s-a aplăcat scăderea slariilor şi deja românul s-a obişnuit cu reducerea. Şi-a făcut calculul cu ce mai taie, la ce mai renunţă. Şi cumva mi se pare firesc, da parcă am fi in poveştile lui Creangă, mai exact în cea cu drobul de sare... Din câte ştiu eu şi dacă nu cumva s-a schimbat treaba cât nu m-am uitat eu la TV în week-end, toată treaba trebuie să treacă de parlament. Şi ştiţi ce? nu va trece... Desigur mai e şi procedura ordonanţei de urgenţă, dar mi se pare un pic cam prea târziu... Aşa că cel mai probabil salariile nu vor scădea de la 1 iunie. Şi dacă nu se aplică măsura asta (cu care eu zic că deja ne-am obişnuit şi o susţin) cresc taxele. Şi iarăşi revenim la drobul de sare... Nu mai reiau treaba că sistemul privat s-a confruntat cu tăieri de salarii şi de 50 la sută încă de acum un an şi ceva, îi provoc pe guvernanţi să ia măsuri mai drastice: AFARĂ CU NEPOŢII...AFARĂ CU TOŢI CEI ANGAJAŢI LA STAT ÎN ULTIMELE CINCI LUNI... Hai nu vă întristaţi că mâine vorbim de teatru:D