Ce repede trece timpul...

Cred că niciodată nu am crezut mai mult expresia asta ca acum cand tocmai m-am uitat pe facebook la pozele cu fetita nou-născută a prietenei mele din copilarie. Parcă ieri ne jucam in fata blocului si acum ea e mamă. Felicitări! Ca să vă lămuresc nu am frustrări de genul am depăsit pragul de 30 de ani şi nu am urmaşi. Nu mă simt altfel decât atunci când ne plimbam cu aceeaşi bicicletă sau când jucam tennis la perete... Eu sunt aceeaşi, iar un copil va veni probabil când va trebui să vină. Deocamdată ma bucur pentru ei. Felicitări Mirela şi Dragoş. Să vă trăiască fetiţa!:D