Acum ceva timp lăudam restaurantul cu specific turcesc din centrul vechi, Divan. Şi ca orice afacere românească în mai puţin de jumătate de an s-a stricat. Trebuie să recunosc că de atunci am mai fost dezamăgită o dată când am rezervat masă la divane şi pentru că eram doar două persoane ne-au dat jos la mese, iar la divane au urcat grupuri de minimum 5 oameni. Da mi-a trecut repede dezamăgirea pentru că mâncarea era bună şi compania plăcută. Şi pentru că uitasem experienţa neplăcută, sâmbătă când am ajuns în centrul vechi m-am oprit direct la Divan. Norocul nostru a fost că desi nu am făcut rezervare am prisn o masă sus la divane. Şi chiar era mai bine sus că era aer condiţionat şi nu arşiţa de afară. Toate bune şi frumoase până nu mai venea chelnerul. Într-un final a venit, ne-a luat comanda, dar a adus berile fără limonda mea, a adus mâncarea înaintea narghilelei şi cel mai nasol servea cu prioritate tinerei care stăteau pe un suc şi o narghilea, deşi noi eram şi mai mulţi şi comandasem şi mâncare... Nu era vina chelnerului că se vedea că pentru tot etajul era singur în timp ce nişte mizdete o frecau pe la intrare... Apoi muzica dată extrem de tare de trebuia să ţipi ca să te înţelegi...pe bune dacă eu am trăit aşa ceva în Istanbul...acolo şi cu orchestra la ureche şi te înţelegeai perfect. Apoi pentru că era sâmbătă aveau progam artistic, mai exact o tipă care dansa turceşte...tipa era drăguţă, iar turcul care o acompania la o tobă era frumuşel, da atât...mai bine prezentau modă sau bătea ea la tobă şi dansa el... 
Nu zic că nu mă voi mai duce curând acolo pentru că salată de vinete, kataif, limonadă şi narghilea în acelaşi timp nu mai găsesc nicăieri, dar mă voi gândi de două ori înainte de a mai recomanda locul vreunui prieten...
No comments:
Post a Comment