Din experientele unei viitoare şoferiţe...

Am fost criticată şi blamată pentru posturile aflate sub acest titlu, dar aşa cum mă ştiţi nu mă dau uşor bătută. Aşa că astăzi continuăm. Continuăm tot cu pietonii, mai exact cu mamele cu cărucioare. Astea cred că în nouă luni sau în lunile de după naştere au suferit o lobotomie. Nu îmi explic altfel de ce ar băga căruţul copilului înainte pe trecere fără să se asigure. De acord că altă metodă de a împinge progenitura nu văd nici eu, da măcar o minimă asigurare... Se avântă pe trecere de parcă şi ele şi copilul ar fi protejate de un câmp magnetic care împinge maşina înapoi... O altă categorie sunt părinţii care efectiv îşi târăsc copii pe trecere. Nu cred că am scris despre ăştia. Ideea e că dacă tot abia a învăţat să meargă sau dintr-un motiv sau altul merge mai greu mai bine treci tura viitoare sau mai bine îl iei în braţe...nu îl târăşti ca pe un animal... Şi pentru că probabil am prins aşa o ură pe pietonii care traversează milimetric pe lângă şcoală sau fug să prindă verdele sau mai rău fug să prindă vedele şi odată prins nu contează că deja e roşu el merge agale pe trecere... pentru că ieri i-am ratat milimetric pe unii. E greu domnule şi tre să faci o groază de manevre să îi ocoleşti...noroc că am un instructor răbdător. Frână Raluca. Ambreiaj, schimbă I-a, dă dumul uşor, acceleraţie, schimbă a II-a...uite aşa îmi petrec eu după-amiezele... într-unul din posturile următoare îi voi înjura pe claxonagişti...