Invidia

Niciodată nu mi-am dorit ceva pe care să nu îl am până la urmă şi asta pentru că mi-am pus în general ţinta nu foarte sus. Pe bune dacă mi-am dorit vreo fabuloasă moştenire sau saltele pline cu dolari. Nu mi-am dorit avere, nu mi-am dorit nu ştiu ce haine, nu mi-am dorit un lucru fără să ştiu sigur că undeva, cândva îl voi avea. Şi tot pe linia asta niciodată nu m-am ofticat când altora le-a mers bine. Niciodată nu mi-am dorit să fiu altcineva decât sunt. Numai că la 30 de ani m-a ajuns invidia din urmă. Îmi doresc ca totul să fie mai uşor, să nu lupt pentru tot, să nu stau cu griji până la punctul culminant. Şi aparent totul e posibil...despre ce vorbesc?...cândva veţi înţelege:D