Sâmbătă am fost cam dărâmaţi după concert aşa că dacă nu ar fi trebuit să merg la orele de conducere probabil că aş fi lenevit în pat până spre seară... Aşa că am fost la condus şi apoi am petrecut o zi foarte faină cu Alina. Mi-am amintit de vremurile bune. Doar eu cu ea, cu o grămadă de poveşti şi o grămadă de poze. M-am simţit ca la Iaşi, deşi eram în ditamai centrul Bucureştiului... Mi-am verificat încă o data ipoteza ca prietenii rămân prieteni şi după o lungă despărţire...
Duminică am plănuit o ieşire la iarbă verde. Am împachetat chiar şi tacâmuri, am căutat castroanele de plastic şi paharele rămase de la o altă iabă verde, ne-am urcat în maşină, dar perspectiva trecerii printr-un hipermarket pentru carne şi băuturi ne-a demoralizat. Aşa că am hotărât să mergem cu maşina într-un loc nou şi să mâncăm la un restaurant. Şi a găsit Alin un loc perfect. La 30 de kilometri de Bucureşti spre Giurgiu este comuna şi mănăstirea Comana... Şi de acolo am pornit prin delta Neajlovului şi am găsit "satul celtic".
Să le luăm pe rând. Mănăstirea este o ctitorie a lui Vlad Ţepeş, iar în apropiere s-a găsit cel mai probabil mormânul domnitorului. Spun cel mai probabil pentru că după cum probabil ştiţi Vlad Ţepeş a fost decapitat de turci, capul a fost dus la Istanbul, iar corpul inmormântat fără însemnele domneşti undeva lângă Bucureşti. Ei bine, ne-a spus stareţul mănăstirii, că în apropiere, mai exact la Fântâna cu nuc a fost descoperit un trup de bărbat, decapitat, iar în jurul lui s-au găsit monede de pe vremea lui Ţepeş. Tot stareţul ne-a spus că era un obicei ca domnitorii să fie inmormântaţi lângă cea mai apropiată ctitorie a lor de locul unde au murit...
Cât adevăr şi câtă ficţiune e în povestea asta nimeni nu poate şti. Cert este că Vlad Ţepeş a ctitorit mănăstirea pe locul căreia a fost ridicată mănăstirea Comana. Ziduri din vechea mănăstire se mai pot vedea şi astăzi...
Al doilea loc, tot legat extrem de mult de ficţiune este "satul celtic". mai greu de crezut că s-au păstrat aşezări celtice şi mult mai plauzibil ar fi ca satul să fi fost un decor de film aşa cum am găsit pe net. Satul e de fapt o cărare prin mlaştină, de genul Lord of the rings, extrem de putrezită, care te duce la două locuinţe lacustre în paragină. Deşi pozele de pe net arată nişte colibe cât de cât păstrate, ce am văzut noi sunt fix nişte dărăpănături... Cât despre celtic...nu ştiu dacă atunci aveau cuie şi fire de fier pentru a lega stuful, dar fie...
Intrarea într-un mic muzeu
În spatele mănăstirii este Neajlovul şi o poieniţă cu măsuţe rustice unde îţi poţi trage sufletul
Malul Neajlovului este amenajat cu astfel de podeţe
Zidul de incintă cu o bucată din vechiul zid al mănăstirii ctitorite de Vlad Ţepeş. Ce m-a nemulţumit pe mine la această mănăstire a fost că scria că a fost ctitorită de Vlad Ţepeş - Dracula. Ştiu legenda şi tot tacâmul, ştiu că avem nevoie de turişti până peste cap, dar dacă noi nu respectăm adevărul istoric cine o va face?
În apropiere se află Parcul Naţional Comana cu pomi seculari
Cam aşa arătam eu pe lângă un astfel de copac...
Şi aşa sunt eu spre "satul celtic"
Nu ştiu dacă se vede dar mă ţineam de stufăriş ca să pot face echilibristică pe scândurile putrezite. Sub ele apa avea maxim jumătate de metru, dar sigur te loveai dacă călcai greşit...
Şi asta este "satul celtic"...o colibă stricata
Şi una pe cale să se strice
după un asemenea efort se cade un popas...am plecat însă repede că ţânţarii erau nemiloşi...
"Satul celtic"
Şi încă o dată coliba principală...
Am citit unul din comentariile acestui post, după care de altfel ne-am luat pentru a ajunge acolo, şi pare cea mai plauzibilă istorie a acestui loc... Păcat că nu a fost păstrat...ar fi fost fantastic...
Oricum numai ideea că la 30 de kilometri de Bucureşti există aşa nişte minunăţii îmi dă speranţa ca cu oamenii potriviţi totul se rezolvă... Din ce am văzut în timpul scurs de pe postarea după care ne-am luat noi şi vizita noastră mănăstriea a prosperat...poate la fel se va întâmpla şi cu locurile alea...
No comments:
Post a Comment