Comentarii şi brandul de ţară...

Am decis să scot comentariile, cu totul. Nu aveau sens. Îmi începeam dimineţile nervoasă că nu mă comentează nimeni sau că cei care mă comentează nu înţeleg nimic din ce scriu, citesc pe diagonală şi uneori limbajul mă făcea să le resping comentariile. Oricum cei mai mulţi dintre cititorii mei îmi spun ce au de spus prin viu grai. Nu e o înfrângere aşa cum se exprima un prieten. E o capitulare... Alin zice că blogul şi-a atins scopul şi că mă citesc doar cei care contează... Nu ştiu şi nici nu mă mai chinui. Pentru cei care totuşi vor să spună ceva o pot face pe mail, pe care l-am ataşat profilului... Atât despre chestiunile organizatorice să comentăm niţel zic. Că tot am venit eu recent din ţări străine aşa că mi se pare că pot să îmi dau cu presupusul despre strategia de promovare a României. Ei eu zic că România nu trebuie promovată, adică nu promovare ca la carte cu slogan, brand şi alte minunăţii dintr-astea. Chiar nu are sens să bagăm bani în ceva ce nu merită. Eu cred sincer că turismul se face din vorbă în vorbă. Eu oriunde am fost nu am fost atrasă de nici un slogan, de nici o campanie, nu am vizitat agenţiile de turism, ci mi-au spus prietenii, am citit recomandări pe net şi am văzut poze ce mi-au făcut cu ochiul şi m-au îndemnat să aleg o destinaţie sau alta...

Şi că să demonstrez am făcut un sondaj. Să spunem că ar trebui să sfătuiţi un străin să vină în România. Unde l-aţi trimite? În Bucureşti de exemplu mie îmi vine prima dată în minte Muzeul Satului. Au mai fost şi alte propuneri interesante. Muzeul Ţăranului Român, Palatul Mogoşoaia, Calea Victoriei, Centrul Vechi, mai multe biserici... Să spunem că ne hotărâm să îl ducem totuşi la Muzeul Satului...

Dar să o luăm cu începutul. Dacă nu aveţi timp să vă luaţi prietenul de la aeroport. Cu ce ajunge el în centru. Cu taxiul că presupunem că i-aţi zis să se uite pe portieră la tarif. O să îl plimbe niţel da să zicem că în 30 de lei ajunge pe Magheru. Dacă vine cu maşina e şi mai problematic...unde o lasă? Câte parcări vizibile cu plată ştiţi voi în Bucureşti? În fine ajunge cumva în centru vă întâlniţi şi vrea să mănânce. Simplu. Centrul vechi. Unde în centrul vechi? Păi la Divan sau la Restaurantul Unguresc. După masă faceţi o plimbare prin centrul vechi până la metroul de la Universitate. Şi ce vede prietenul vostru străin? Bine ignorând săpăturile pentru că nu am văzut oraş fără săpături şi doar nu o să îi spuneţi că sunt acolo de cel puţin cinci ani... Ce vede un străin în Centrul Vechi şi de ce ar reveni acolo? Clădiri frumoase nu am văzut sau dacă sunt vara sunt umbrite de terase. Magazine cu suveniruri şi eventual hărţi...eu nu ştiu nici unul. Sunt vreo două cu produse hand made şi vreo două cu ceaiuri. Da străinul poate nu e băutor de ceai sau dacă e sigur ştie că la el în ţară sunt de o mie de ori mai multe ceaiuri, nu are sens să îşi ia unele ambalate urât doar că sunt din România. Şi că tot vorbeam de suveniruri. Un magnet, o vedere cu Bucureştiul, cu România de unde îşi ia străinul? De la Diverta sau alte librării unde sunt taxate ca produse de lux. Ghiduri şi hărţi??? Ce vis frumos...tot la librării, tot la preţuri prohibitive, tot inutile pentru că sunt mari, grele şi doar colorate frumos... În fine renunţă străinul la suveniruri şi ajungeţi la Universitate. Aşteptaţi metroul cele 10 minute în week-end de exemplu şi în tot acest timp încerci să îi explici că nu s-a stricat aşa vine el de obicei... Admiră el picturile sau în fine decoraţiunile staţiei de metrou, poate îşi ia o gumă de la un tonomat şi vine metroul. Plin desigur. Ei două staţii până la Aviatorilor nu moare străinul. Ajungeţi la Aviatorilor, traversaţi şi staţi la 335. Îi explici străinului că nu vrei să ieşi din Bucureşti, doar că obiectivele turistice sunt special ascunse de staţiile de metrou. După alte 15 minute vine autobuzul. Vă urcaţi şi în trei staţii ajungeţi la Muzeul Satului. Străinul e fericit. Vizitează, dar fără ghid...faceţi voi pe ghidul că doar aţi fost la Muzeul Satului de o mie de ori... La final intră în magazin şi găseşte şi suveniruri şi magneţi şi vederi şi ghiduri... Urâte, prost făcute, da din România... Greu schimbând alte mijloace de transport în comun ajungeţi acasă sau Doamne Fereşte la hotel. La ce hotel? chiar nu ştiu, cele pe care le ştiu sunt prea scumpe pentru ce oferă sau prea împuţite... Cam aşa e ziua unui străin în România. Ce să caute el aici şi mai important ce va spune el când va ajunge acasă? Păi că Bucureştiul e frumos, dar că transportul în comun e praf, că a fost păcălit de taximetrişti şi de casele de schimb, că nu a găsit nici un suvenir decent, că la restaurante servirea este proastă, că hotelurile nu îşi merită banii, că şoselele sunt praf, că oamenii o duc greu şi că deşi românul este ospitalier mai bine vizitează Austria sau Cehia... Şi uite aşa s-a dus dracu promovarea noastră din gură în gură... Chiar câte branduri de tară aţi auzit pentru Austria sau Cehia, câte sloganuri or fi pentru Viena sau Praga sau chiar Bratislava? Eu una am ajuns acolo la recomandarea prietenilor şi în afară de faptul că praghezii nu ştiu engleza pe bune dacă aş avea ce să le reproşez... În Praga chiar ieşi de la metrou lângă obiectivul turistic, la Bratislava sunt la un sfert de oră de mers pe jos de la orice hotel, iar despre Viena nici nu mai zic că acolo chiar se face turism... Şi nu vreau să vorbesc doar de exeprienţele recente. Şi Londra, Madridul sau Istanbului sunt la fel de bine promovate şi branduite, iar turiştii se înghesuie în aeroporturi...ca să vină nu ca la noi...să plece...

Viena - Bratislava - Praga - Sfaturi, Preţuri, Comentarii...

Este un post pe care îl scriu mai multe zile aşa că sigur va ieşi dezlânat. Aşadar aşa cum probabil ştiţi am stat aproape două săptămâni în aceste trei oraşe. Am făcut cam 2500 de poze, deci dacă pasiunea voastră este fotografia cumpăraţi un card de 4 giga... Să începem cu preţurile: De la aeroport până în Viena (presupunând că deja ştiţi care e treaba cu biletele de avion...la orice companie cu cât iei mai devreme bilete cu atât le iei mai ieftin) există un tren ce pleacă din 15 în 15 minute, se cheama CAT şi costă 7.5 euro de persoană
Muzeul Sisi din cadrul Palatului Hofburg - 17.8 euro pentru 2 persoane
Mumok - 7.2 euro de persoana
Leopold Museum - 9.9 euro de persoana
Muzeul de artă din Viena sau Muzeul Vienei - 6 euro de persoană
Muzeul Instrumentelor Muzicale - 11 euro de persoana
Muzeul de etnografie - 7 euro de persoana
Biserica Karol - 4 euro de persoana - noi am găsit-o în renovare şi am urcat cu un lift de unde puteai admira capela...dacă nu vă pasionează chiar nu merită...
Belvedere Superior - 8 euro de persoană
Belvedere Inferior - 3.3 euro de persoana
Schonbrunn - 25.8 pentru 2 persoane - grand tour - adică palatul dar fără grădini şi sere. Noi ne-am plimbat prin grădini gratis...
Roata la Prater - 8.5 euro de persoană şi costa alţi 18 euro pentru 2 sau mai multe poze...
Un concert de muzică clasică într-o biserică, în cazul nostru Biserica Karol - 29 de euro de persoana - Alin zice că e un must dacă ajungeţi în Viena...eu preferam suveniruri de 60 de euro da fie...
Viena Carte - 18.5 euro de persoana pentru 5 zile - este un fel de abonament pe care îl iei din aeroport şi poţi merge timp de zile gratis cu orice mijloc de transport în comun şi ai şi reduceri la unele muzee. Autobuzul descoperit - 13 euro de persoană, dar eu vă recomand să luaţi autobuzele alea vechi care costă 18 euro de persoană. Mi s-au părut mai profesionişti şi turul lor a durat mai mult...
Trenul de la Viena la Bratislava costă 14 euro de persoană, de la Bratislava la Praga costă 24 de euro de persoana, iar de la Praga la Viena costă suma celor două adică 38 de euro evident de persoană. Mucha museum din Praga - 390 de coroane pentru 2 persoane
Excursia la fabrica de sticlă de la Nizbor 800 de coroane, iar excursia la Kutna Hora 900 de coroane de persoană.
Biletul de transport în comun în Praga pentru 5 staţii, nouă ne era mai mult decât suficient, este 18 coroane de persoană, iar pentru mai multe staţii este 26 de coroane, cu siguranţă există un abonament, dar probabil că e pentru o lună...
În Bratislava am ajuns în week-end când aparent muzeele erau închise sau poate nu am fost noi atenţi...habar nu am...

La capitolul sfaturi vă spun ca atunci când căutaţi cazare în Viena să căutaţi hoteluri în apropierea gurilor de metrou, pentru că odată ajunşi la metrou puteţi merge oriunde, la orice obiectiv turistic pe care doriţi să îl vizitaţi.
La Bratislava căutaţi cazare în apropiere de Centrul Vechi, oricum acolo vă veţi petrece cel mai mult timp.
În Praga căutaţi cazare în Praga 1 sau Praga 2. E un pic mai scumpă, dar vă scoateţi banii pentru că nu va mai trebui să vă luaţi bilete de transport în comun şi nu mai luaţi contactul cu localnicii necunoscători ai limbii engleze. O altă treaba în Praga, dacă hotelul este lângă un centru comercial, şi nu intenţionaţi să mergeţi acolo doar pentru cumpărături, mai bine îmi urmaţi sfatul şi căutaţi un hotel în centru. Pentru că centrele comerciale sunt de obicei departe de centru.
Ca preţuri noi în Viena am plătit 54 de euro pentru o noapte, dar la acelaşi hotel camerele cu aer condiţionat erau 80 de euro pentru o noapte. A fost neplăcut că nu scria pe site de această diferenţă, dar am trecut peste pentru că în primele zile am prins o vreme destul de răcoroasă. La Bratislava am dat 88 de euro pentru o noapte, iar la Praga 40 de euro. Condiţiile, evident, au fost după cum am plătit. La Bratislava a fost cel mai bine, am avut cele mai bune condiţii, a urmat Viena, cât despre hotelul din Praga nu l-aş recomanda nici duşmanilor...

De mâncat noi ne-am luat peste tot demipensiune cred că se numeşte, adică am avut şi mic dejun, urmând ca pentru celelalte mese să ne descurcăm pe cont propriu. Aşa se face că am mâncat cele mai faine şniţele în centru lângă catedrala Sf. Stefan. Sunt acolo mai multe terase şi toate au meniul la intrare. În general pentru o masă pentru două persoane cu două feluri sau cu un singur fel şi desert şi băuturi dădeam în medie cam 40 de euro...numai şniţelul meu uriaş, cu garnitură, era 10. La Bratislava am mâncat foarte bine în centrul vechi, dar cumva mai departe de Piaţă. În medie acolo o masă costa cam 30 de euro. La Praga cea mai ieftină terasă este lângă Biserica Sf. Maria din Tyn. În medie în Praga am dat pe o masă aşa cum am descris-o mai sus cam 35 de euro. Noi am avut noroc şi am găsit în Piaţa Veche tot felul de manifestări şi în consecinţă am găsit buticari cu frigărui şi alte minunăţii, unde pentru 10 euro mâncai de te săturai...

De încercat peste tot pe unde mergeţi berea locală. Lui Alin i-a plăcut foarte mult în Viena Ottakringer, în Bratislava - Zlatny Bazant şi în Praga desigur Pilsner Urquell. În plus cică în Cehia e musai să încercaţi berea nefiltrată...

La capitolul suveniruri în Viena cele mai ieftine sunt în magazinele de la muzee. Oricum dacă ajungeţi pentru prima dată în Viena (sau în orice alt oraş) eu nu vă recomand să vă înfundaţi în muzee. Un oraş se simte şi se cunoaşte pe stradă, prin pieţe, văzând oamenii, observându-le comportamentul. Chiar şi dacă nu mergeţi la muzee găsiţi suveniruri în staţiile de tramvai de pe Ring Strasse. În Bratislava suvenituri ieftine şi ingenioase am găsit în Piaţa Mare din Centrul Vechi la tarabe. Este un fel de târg perpetuu acolo de unde mi-am luat o broască ţestoasă din ceramică, foarte frumoasă. În Praga suveniruri ieftine găsiţi tot în centrul vechi la magazinaşe. Desigur la capitorul suveniruri în Praga sunt incluse şi obiectele din cristal de Bohemia. Dacă sunteţi un pasionat al cristalurilor eu vă recomand o vizită la o fabrică de sticlă de la al cărui magazin veţi pleca cu obiecte din cristal cu trei sferturi mai ieftine decât în Praga. Pentru necunoscători cristalul de Bohemia este mai valoros cu cât este mai chicios şi mai decorat. Orbiectele din cristal sunt de asemenea mai valoroase cu cât sunt mai grele şi desigur cu cât sunetul acela la lovire cu degetul este mai armonios. Tot în Praga eu am descoperit obiecte foarte interesante din ceramică. Eu mi-am luat o căsuţă tradiţională făcută de mână. Am văzut filmul de prezentare şi am întâlnit-o pe cea care le face. O căsuţă de 10 euro înglobează munca dintr-o zi întreagă şi eu zic că merită. Mai sunt şi nişte baloane cu aer cald foarte ingenioase tot meşterite de mână...

La capitolul distracţie noi nu prea suntem cu discoteci, cluburi şi alte alea. Noi mai bătrâneşte aşa... La Viena de exemplu am mers la un concert, că nu degeabă i se zice oraşul lui Mozart. Nu e greu să găsiţi bilete pentru că în centru trag pur şi simplu vânzătorii de voi şi pentru câţiva euro puteţi asista la un concert într-o catedrală sau chiar în celebra sala de unde sunt transmise concertele de Crăciun pe care le puteţi vedea pe TVR. Oricum nouă la Viena după o zi întreagă de bântuit străzile şi muzeele nu prea ne mai ardea de distracţie. La Bratislava am găsit un bar unde cântau nişte omuleţi, iar la Praga distracţia era la manifestările din centrul vechi....

Sper să găsiţi folositor acest post pe care l-am scris tocmai pentru că eu nu am găsit astfel de informaţii pe net.

Vacanţă plăcută!!!

Viena - Palatul Schonbrunn

Ultima zi, înainte să plecăm spre aeroport am vizitat Palatul Schonbrunn. L-am mai vizitat şi cu alte ocazii, dar acum Alin vroia musai să mergem şi înauntru. Şi am mers. Numai că ziua a fost aleasă prost pentru că eu aş fi vrut să stau pe aleile de până la Gloriette, dar era o căldură încât puţina umbră oferită de palat a fost tot ce am obţinut. Şi apa rece de la gheaţă se încălzea în 5 minute... Şi cum în castel nu este aer condiţionat ne înghesuiam toţi lângă cele câteva ventilatoare şi ascultam audio-guidurile...

Palatul şi cu Alin care mergea repede către umbră...

în timp ce eu mergeam foarte încet ca să nu îmi rup picioarele, rupte deja...

Grădinile

din nou grădinile

Gloriette, nici nu se punea problema să mergem prin soare până acolo...pentru cei care nu ştiu de pe Gloriette se vede Viena şi tot acolo găsiţi o cafenea...

Poză făcută cu telecomanda

Să vă spun două cuvinte despre Schonbrunn?

Este reşedinţa de vară a habzburgilor aşa cum Hofburg (despre care v-am povestit în prima zi) este cea de iarnă. Succesiunea camerelor este asemănătoare şi chiar şi modul în care au fost decorate seamănă. Şi mi se pare cumva normal. Cred că mai multe aflaţi de aici şi dacă nu e de ajuns de aici.

Ştiu e scurt acest post şi lipsit de comentariile cu care v-am obişnuit. A fost un post amânat de mai multe zile, în care greutăţile vieţii m-au făcut să uit că doar cu o săptămână în urmă am fost în concediu. Un concediu cu puţini bani, planificat la repezeală, primul concediu după mulţi ani în care am mers doar noi doi şi spre surprinderea mea nu ne-am certat mai deloc, un concediu frumos care sper să mă ţină până la următorul...

Zilele astea am să scriu postul cu preţurile şi cu sfaturile. Promit.

Viena - Alte obiective decorate de Hundertwasser

Ei cand am ajuns eu in Viena unde credeti ca m-am dus prima data? Normal ca la Hundertwasser. Imi statea cumva pe creier ca in apropiere mai sunt doua cladiri decorate de el si ca eu nu le-am vazut. Ba ca una dintre ele este chiar restaurant si ca am putea îmbina utilul cu plăcutul şi să mâncam acolo. Nu am avut nici o sansa, respectivul restaurant e plin si vara si iarna mai ceva ca cele din centrul vechi de la noi, dar în schimb m-au lasat sa fac poze... bine cred că sunt cumva obişnuiţi cu aşa ceva...

Ca să ajungi la Hundertwasser Krawina House trebuie să iei tramvaiul 1 de undeva de pe Ring Strasse. Noi am mers cu metroul pana la Sweden Platz şi de acolo trei staţii cu tramvaiul.

Şi cum mă învârteam eu în jurul clădirii şi căutam indicii spre celelalte am găsit o placă, cu o hartă şi cu menţiuni pentru toate creaţiile lui Hundertwasser din Viena. Două sunt foarte aproape de Krawina aşa că am mers să le vizităm...

În poză este un garaj decorat...îmi pare rău că am ajuns la Hundertwasser totdeauna pe seară că magazinele de suveniruri din jur şi Hundertwasser Village se închid cel târziu la ora 19.

Ei ca să ajungeţi la pavilion trebuie să mergeţi pe lângă Krawina spre strada opusă tramvaiului până la parc. Acolo faceţi stânga şi e cumva imposibil să îl rataţi...

Mă întreb cum o fi să te plimbi pe Hundertwasser Promenade zilnic...

Ei aceasta este intrarea în restaurant, care aşa cum v-am spus era plin şi pe terasă şi înăuntru...

Clădirea abia se vedea de pomi...stilul caracteristic Hundertwasser, omul în armonie cu natura...

Eu pe o balustradă care ducea într-o zonă unde se proiectau filme de arta...

Aceasta e zona...

Din câte am înţeles restaurantul adăposteşte şi un muzeu care tot aşa poate fi vizitat până la 5, adică ultimul vizitator intră la 4...

Kunst Haus Viena

De mâncat am mâncat în centru un maaaaare viener schnitzel...

Praga - Kutna Hora şi Osuarul din Sedlec

O altă excursie a fost cea la Kutna Hora. Noi am fi vrut la Karlovy Vari, celebra staţiune despre care am auzit mai ales înainte de 1989 dar biletele pentru excursia aia s-au dat ca pâinea caldă şi cum era ultima zi în Praga am luat excursia la Osuar.

Kutna Hora este o localitate la aproximativ 70 de kilometri de Praga. Este cunoscută în special pentru minele de argint din zonă care într-o perioadă au furnizat material pentru monedele care circulau pe toată suprafaţa Europei. Din 1995 localitatea a intrat în patrimoniul UNESCO. În România treaba asta cu UNESCO nu este cine ştie ce, în Kutna Hora se vede. Totul era renovat sau în curs de renovare respectând întocmai un anumit stil, străzile erau curate, oamenii civilizaţi. Desigur nu ţine totul de UNESCO, dar la noi clădirile intrate într-un astfel de patrimoniu sunt lăsate să se dărâme ca să poată fi folosit pământul... Gata că iar mă enervez. Aşadar Kutna Hora are impresionant de multe obicetive turistice, pe lângă stilul foarte interesant al construcţiilor din localitate care te îmbie la o plimbare pe străduţe chiar dacă ai picioarele varză. Teoretic noi cică le-am fi vizitat pe toate, practic am văzut că ne-a mai scăpat unul sau două. Oricum ghida ne-a cam fugărit aşa că pozele sunt făcute în grabă şi totdeauna sub privirile răcutăcioase ale celorlalţi din grup pentru că totdeauna rămâneam în urmă...

Să începem cu începutul: Osuarul din Sedlec. Deşi turiştii îl asimilează localităţii Kutna Hora, osuarul este de fapt într-o localitate aflată la 2 likometri de Kutna Hora. Ca să nu vă speriaţi şi oripilaţi în acelaşi timp, iată câteva date: Osuarul a luat naştere în 1278 după o călătorie a unui călugăr în Ţara Sfântă - Palestina. Ei acest călugăr a luat o găleată cu pământ de pe Golgota şi a împrăştiat-o în cimitirul care înconjura biserica din localitate, pe care o vedeţi în poză, declarând astfel pământul cimitirului ca fiind sfânt. În scurt timp oameni din localităţile învecinate au cerut să fie îngropaţi în acel cimitir, chiar oameni din întreaga Europă vroiau acolo. Totul a culminat cu epidemia de ciumă în urma căreia au murit foarte mulţi oameni şi ce credeţi, toţi vroiau în acel cimitir pentru că spuneau că au deja un loc asigurat în Rai... Cu timpul în cimitir au ajuns să fie îngropate în jur de 40 de mii de cadavre şi s-a luat decizia să fie dezgropate unele pentru a face loc altora întrucât cererea era mare. Sarcina de a dezgropa unele cadavre i-a revenit unui călugăr orb, care a pus oasele pe căprării. Evident că nu se mai ştia ale cui sunt că toată povestea s-a petrecut de-a lungul a sute de ani, unele cadavre erau abandonate în cimitirul ăla provenind te miri de unde...

Astfel în 1870 când călugărul orb a făcut prima piramidă din cranii, responsabilii cimitirului au zis că arată bine şi l-au chemat pe Frantisek Rint, un meşter să le aşeze aşa cum le vedeţi acum...

Biserica este foarte mică şi deşi oasele cică ar fi fost curăţate pute acolo a putreziciune şi a moarte. Eu una am stat maxim 5 minute şi am ieşit. Alin a făcut mai toate pozele...

Am intrat, am vizitat repede şi am ieşit. Pereţii sunt decoraţi cu oase, iar piesa principală este candelabrul din mijlocul bisericii, evident confecţionat din oase...

Când am ajuns în locul în care vedeţi în poză Alin mi-a făcut semn să stau să îmi facă o poză. Nu înţelegeam de ce aşa că am ridicat privirea şi am stat cât să mă pozeze apoi am fugit afară...

Îngrozitor sentiment...mă întreb ce fac îngrijitorii osuarului când vine un cutremur...oribil...

Deşi aduce a practici oculte, osuarul este cât se poate de în regulă şi practica de a depozita oase omeneşti în încăperi sau biserici era una comună pentru a face loc osemintelor noi... Am aflat că în lume există mai multe osuare, da mie sincer cel de la Sedlec mi-a ajuns...

Vă spuneam că Kutna Hora are multe obiective turistice. Ei unul dintre acestea şi poate cel mai important este Catedrala Sf. Barbara ocrotitoarea minerilor. De altfel întreaga catedrală a fost construită din banii celor de la mină, acum nu cred că din banii pălmaşilor ci a celor care aveau oareşce venit de pe urma minei...

Aşa cum probabil ştiţi sau intuiţi minerii mureau relativ tineri, media de vârsta fiind de 50 de ani...deci nu cred că strângeau bani nici să lase familiei, da să mai doneze şi pentru catedrală...

Construcţia Catedralei a fost începută în 1388 şi terminată în 1905. A durat aşa de mult pentru că a fost oprită din varii motive, iar stadiile de construcţie se văd din interiorul catedralei. Se spune că Peter Praler, cel care a construit Podul Carol şi Catedrala Sf. Vitus din Praga, ar fi început construcţia Catedralei Sf. Barbara...

Înăuntru este un fel de monument dedicat minerului

Iar pe o frescă păstrată parţial sunt desenate diferitele stadii ale prelucrării argintului pentru monede...

Catedrala este spectaculoasă şi ei spun că este una dintre cele mai faimoase catedrale gotice din Europa...

De lângă catedrală porneşte o stradă decorată întocmai ca podul Carol din Praga...ei îi spun Micul Pod Carol. Ce se vede de pe acest "pod" este o parte a oraşului, viile şi o biserică foarte frumoasă Biserica Sf. James...acum chiar nu îmi vine traducerea în română a acestui nume...poate fi Ioan, da care Ioan chiar nu ştiu aşa că îi voi spune Sf. James

Acesta este Micul Pod Carol...după cum vedeţi localitatea nu duce lipsă de turişti...

Aceasta este intrarea într-o mină, care se vizitează. Pentru că eram un grup şi pentru că nimeni nu vroia să mai viziteze nu am vrut nici noi...bine eu probabil că aş fi experimentat din nou claustrofobia întrucât mergi pe nişte coridoare lungi şi înguste... Bine te îmbracă ei cu nişte pelerine, cu cizme de cauciuc şi lămpaş...

În conul care îl vedeţi în poză, în timpul în care mina era funcţională, era un căluţ care învârtea un mecanism ca un fel de lift cu care se aducea argintul la suprafaţă. Am uitat să spun că minele au secat prin 1800 aşa că acum la Kutna Hora nu se mai extrage argint...

Biserica Sf. James

Catedrala văzută din oraş...

Astfel de coloane au fost ridicate pe tot teritorul Cehiei în timpul sau după epidemia de ciumă. Se credea că ajută la alungarea bolii. Aceasta a fost construită între 1713-1715, după ciuma care a izbucnit în 1713...

Fântâna din piatră a fost folosită ca rezervor de apă pentru că fiind o localitate deluroasă, chiar montană trebuia săpat foarte mult pentru a ajunge la apă... Acum localitatea are toate utilităţile posibile, dar în trecut cică fântâna era punctul de interes al oraşului. Acum arată aşa cum vedeţi în poză, dar chiar şi drumul până la ea, pe străduţe şi prin magazinele de suveniruri merită...

Un alt obiectiv turistic important în Kutna Hora este casa de piatră. Din cauza englezei de baltă practicată de ghida noastră nu înţelegeam ce e aşa de interesant la o casă de piatră, la urma urmei toate casele sunt sau ar trebui să fie de piatră... După ce am văzut-o am înţeles ce vroia să spună...

Casa a aparţinut unor nobili îmbogăţiţi de pe urma exploatării argintului din zonă, iar acum este muzeu...

Ghida spunea că această mică casă făcea parte dintr-un ansamblu care cuprindea o piaţă, o librărie şi încă ceva...dintre toate doar casa a supravieţuit...trebuie să fi fost foarte interesantă la vremea ei...

Seara am ajuns în Praga şi am mai bătut străzile din centru. Pentru că ne luau foarte mult la cursul de schimb când plăteam camera în euro am căutat o casă de schimb valutar şi la singura pe care am găsit-o deschisă se certau casierul şi un client, nu ştiu de ce, dar clientul, un gen de rachet, îl ameninţa pe casier că îl pândeşte când iese din tură... Suspect rău... aşa că am plătit comisionul pentru plata cu cardul până la urmă. Nu cred că ne-a cocoşat, dar atitutinea celor de la hotel ne-a lăsat un gust amar chiar şi acum...

Praga - Castelul din Praga, Catedrala Vitus şi fabrica de sticlă Nizbor

Următoarea zi am plecat într-o excursie. Mi-a recomandat Alina excursiile pe care le poţi cumpăra de lângă Turnul Pulberăriei. Am studiat oferta şi două ni s-au părut interesante. Plus că pe excursie am dat mai puţini bani decât dacă stăteam în Praga şi ne opream dintr-o oră în alta la terase la suc şi bere.

Treaba nasoală a fost trezitul dimineaţă, pentru că trebuia să fim la locul de întâlnire la 9.45, deci să plecăm pe la un 9, deci să ne trezim pe la 8 să apucăm să şi mâncăm... Da a fost ok, cârpiţi de somn am văzut cum se duceau oamenii la muncă, pe când noi ne duceam la vizitat.

Catedrala Sf. Vitus de pe cealaltă parte a Vltavei, fotografiată din autocar.

Aşadar excursiile astea se fac cu autocarul sau cu un microbuz mai mare. Nu sunt foarte scumpe(într-un post final am să scriu toate preţurile) şi vezi şi altceva, cunoşti oameni, îţi mai exersezi alte limbi...

Noi am cunoscut două suedeze, produşii suedezelor care veneau vara la noi la Mamaia. Mi-au povestit că au văzut România şi când le-am întrebat ce anume din România mi-au zis că Mamaia şi că nu au mai fost la noi în ţară din anii 80 şi că vroiau la anul să vină din nou, evident la Mamaia. Eu le-am sfătuit să caute bine un hotel care nu a rămas ca în anii 80 sau să meargă mai bine la bulgari. Mi-au zis că nu au mai întâlnit oameni care să nu îşi facă puţină publicitate ţării din care vin, iar eu le-am explicat că România este foarte frumoasă, dar marea a rămas adormită undeva în trecut. Într-un final mi-au explicat că, la fel ca şi mamele lor, vor să vină în România să cunoască băieţi (deşi mie îmi păreau lesbiene), aşa că le-am îndemnat să meargă la Mamaia că în îngrămădeala de pe plajă e imposibil să nu găsească nişte exemplare arătoase...

Am povestit mult şi pe autocar şi la masă şi după înspre castel şi fetele erau chiar de treabă. Una avea un bar şi ştia toate tipurile de bere şi vin şi deci a vorbit ore cu Alin, iar cealaltă era barmaniţă şi mi-a povestit cum se trăieşte la ei. Aşa am aflat că tinerii, cum erau ele, cu foarte puţini bani, îşi permit să vadă Europa şi poate America, adică Statele Unite. Tinerii ca noi, adică cu oareşce experienţă şi bani îşi permit să viziteze India, Tibetul sau destinaţii mai exotice...să facă safari de exemplu... Când le-am spus cu ce ne ocupăm noi nu înţelegeau cum de venim pentru prima dată în Praga... Le-am lămurit cam cum stă treaba pe la noi şi când am aflat cam cât aş putea câştiga în Suedia parcă mi s-a dus naibii naţionalismul, da am rămas prietene am schimbat adrese de mail şi facebook...

Podul Carol

Castelul Karlstejn în care au fost ţinute bijuteriile coroanei în timpul lui Carol al IV-lea, despre care am mai vorbit.

Din păcate excursia noastră era spre o fabrică de cristale aşa că la castel am ajuns undeva după-amiază şi l-am văzut puţin din afară. Din ce am înţeles de la cei care au fost la castel îşi cam merită banii...

Fabrica de cristale Nizbor

Probabil deja ştiţi de cristalul de Bohemia şi aţi făcut legătura între Praga, capitala provinciei Bohemia şi celebrele cristaluri. Mie una mi s-a părut un lucru de neratat, cum lui Alin i s-a părut de neratat o vizită la o fabrică de bere...depinde de gusturi...

Acum puţin despre această fabrică. Am înţeles de la ghid că este o afacere de familie şi că este o fabrică mică care se bazează pe metoda tradiţională de prelucrare a cristalului. Există şi fabrici care fac la scară largă, dar cică cristalul nu ar avea aceeaşi puritate. Toată producţia lor merge la export, iar principalele ţări importatoare sunt Rusia, Statele Unite şi ţări din Europa de Est.

Dacă vă pasionează subiectul şi vă plac cristalurile e bine să mergeţi la o astfel de fabrică pentru că au magazin propriu şi preţurile sunt cam la o pătrime faţă de ce găsiţi în Praga.

Metoda tradiţională de prelucrare a sticlei este aceasta...

Tot ghidul ne-a spus că aceşti oameni lucrează în trei schimburi, 7 zile din 7, pentru că cuptoarele în care este topită sticla au garanţie doar 8 ani şi trebuie exploatate la maximum. Deci nu se pot stinge noaptea sau în pauze. Pentru un produs muncesc cam 3 oameni, unul suflă, unul taie produsul de pe suflătoare şi unul are grijă de apă şi duce produsul în nişte rafturi. Unele produse necesită şi mai mulţi oameni. De exemplu paharele. Un suflător şi echipa lui face cupa şi un alt suflător şi echipa lui face piciorul...

În zona cuptoarelor este foarte cald şi deşi munca este destul de grea oamenii ăia erau veseli. Am aflat mai târziu de ce: fabrica de sticlă este una dintre cele 3 care au mai rămas în viaţă de la venirea crizei. Înainte de criză erau în jurul Pragăi 11 astfel de fabrici. Pentru zona în care se află, fabrica de sticlă este principalul angajator, deci dacă prinzi o slujbă chiar şi la cuptoare eşti mulţumit că ai ce să pui pe masă.

Ghida nu ne-a spus o sumă pe care o iau aceşti lucrători în mână, ne-a spus doar că este una foarte mică, în comparaţie cu salariile din Praga... şi Praga era doar la 60 de kilometri...

După ce se prelucrează, sticla ajunge într-un loc unde este tăiată. Din păcate am fost aşa de fascinată de proces că nu am făcut poze. Deci produsul vine de la cuptoare în forma finală, dar sub forma unui balon, adică este acoperit. În acel loc se taie cu un diamant gura paharului, a vezei sau mai ştiu eu a ce produs şi apoi se încălzeşte până crapă. Se aude un poc şi capacul se poate îndepărta...

După procedeul ăla vine cel de mai sus, designul. Din câte am văzut fiecare produs are desenate pe el nişte linii după care este decorat. Cei care lucrează cum vedeţi mai sus fac doar o parte din desen. Dacă aţi văzut un pahar de cristal de exemplu, un om face o singură linie sau un singur model, apoi trece la altul care continuă modelul şi tot aşa. Trebuie să fie oribil să faci zilnic acelaşi lucru, ca să nu mai spun că praful de sticlă nu are cum să nu fie nociv...

Dar iarăşi atmosfera mi se părea una paşnică aş spune chiar veselă. Unii îşi decoraseră locul de muncă cu maimuţoi, cu postere sau srickere. Alţii făcuseră desene specifice paharelor de cristal pe sticle de plastic...

Acestea sunt celebrele cuptoare. Fabrica de la Nizbor avea două funcţionale, de unde deduc eu că nu duceau lipsă de comenzi. Produsele din cristal de Bohemia sunt cu atât mai valoroase cu cât sunt mai decorate şi implicit mai grele. Ne-au arătat diferite tipuri de cristal cum sună şi într-adevăr cel de Bohemia are o rezonanţă specială...

Eu de la magazin i-am luat mamei cea mai puţin chicioasă vază, spre deosebire de Alin care a luat-o pe cea mai chicioasă. Şi ghida mi-a zis că a lui este cea mai valoroasă, dar mi-a zis că şi a mea este valoroasă datorită amintirilor pe care le poartă cu ea...

Şi dacă vă întrebaţi dacă mi-am luat vreo broască din cristal aflaţi că da, dar din câte am înţeles figurinele sunt făcute din resturi de cristal, foarte puţin prelucrate, deci nu foarte valoroase...

Pentru că în România sunt cunoscute produsele de cristal şi nu mă îndoiesc că fiecare are măcar o vază pe acasă, data viitoare când vedeţi un astfel de produs gandiţi-vă câtă muncă are înglobată în el...

Excursia s-a terminat în Piaţa Oraşului Vechi aşa că uşurel pe jos am mers spre Castel şi Catedrala Sf. Vitus. Bine am mers până la baza dealului pentru că de acolo am luat tramvaiul două staţii. Te lasă practic la una dintre intrările în castel. Din păcate Uliţa Aurarilor era în restaurare aşa că singurul obiectiv ce putea fi vizitat era Catedrala. Bine mai era şi castelul, dar vizita presupunea 3 ore de mers pe jos prin camerele castelului... Aşa că am luat turul scurt, de doar o oră şi în restul timpului am lenevit la umbră...

Praghezii denumesc castelul Oraşul din Oraş pentru că poţi petrece acolo o zi întreagă fără să fii nevoit să cobori în oraş. Găseşti magazine, terase, locuri la umbră, locuri la soare, alei frumoase de plimbare...tot. De umblat prin curtea castelului e gratis, doar dacă vrei să vizitezi ceva plăteşti, iar Caterdala de asemenea e gratis de vizitat...

Catedrala Sf. Vitus a fost construită de Peter Praler, arhitectul care a construit şi Podul Carol, şi a fost comandată desigur de Carol al IV-lea. Construcţia catedralei a fost oprită în timpul războaielor husite, iar stilul este gotic.

Catedrala Sf. Vitus este cea mai mare şi cea mai cunoscută din Cehia. A fost construită pe ruinele unei rotonde fondate de Venceslaus I, duce de Bohemia în 925. Acest Venceslaus a obţinut mâna sfântului Vitus şi a adus-o în catedrală din dorinţa de a creştina mai repede populaţia Pragăi.

În 1344 a început construcţia catedralei aşa cum o vedem noi acum. Carl a intenţionat să transforme rotonda într-o biserică destinată încoronărilor, criptă pentru familia regală şi locul de păstrare a celor mai importante obiecte ale imperiului.

. Una dintre capele a fost decorată de Alphonse Mucha şi deşi pare un vitraliu fereastra este doar pictată...

Cum se oglindesc vitraliile pe pereţii catedralei...

După o zi de vizitat m-am aşezat pe nişte trepte la umbră cât Alin îi făcea poze unei tipe care îl agăţase...doar v-am spus că turiştii erau mai prietenoşi şi mai săritori decât localnicii...

Catedrala Sf. Vitus este înconjurată de castel şi o poză întreagă se poate face destul de greu. Aici nişte francezi care încercau să pozeze toată partea din faţă a caterdalei...

Adică asta. Eu eram aşa de obosită că am fotografiat ce mi-a căzut în faţa ochilor fără să mă chinui să prind în poză cât mai mult...

Catedrala Sf. Vitus de pe celălalt mal al Vltavei...unde am ajuns pentru că în loc să mergem 2 staţii cu tramvaiul am mers trei...

În Piaţa Oraşului Vechi era Festivalul de Jazz şi cât timp eu am căutat ceva de mâncare Alin a fost pătruns de muzică...

Apoi din nou am bătut străduţele până la metrou şi apoi până la hotel... În poză apărem amândoi...Alin şi umbra mea...