Bratislava - Castelul, Biserica Albastră, Centrul Vechi, Podul OZN şi Cumil

În Piaţa Mare din Centrul Vechi al Bratislavei este mai tot timpul anului un târg pentru meşterii populari, iar în perioada Crăciunului târgul devine cu produse de sezon. Căsuţele comercianţilor le văzusem de seara şi cum eu sunt fan al produselor artizanale ne-am oprit dimineaţa fix în piaţă. E locul de unde vă recomand să vă cumpăraţi suveniruri dacă ajungeţi în Bratislava. Sunt cele mai ieftine şi cele mai interesante. Găsiţi de asemenea vederi sau cărţi, dar şi ceramică şi produse "hand made". Din acel târg mi-am luat o broscuţă ţestoasă demenţială, e de fapt un felinar din ceramică, dar e frumos colorată.

Tarabele sunt în Piaţa Mare de la Banca lui Napoleon la Primărie...

Din nou statuile ciudate, de această dată pe lumină

Din centru am plecat spre Castel. Ne închipuiam noi că o fi de vizitat ceva. Nu era, dar a meritat efortul pentru priveliştea frumoasă a Dunării şi pentru străduţele înguste care înconjoară castelul. Balcoane şi grădini mai înflorite ca acolo nu am văzut nicăieri.

În poză este podul OZN văzut de la castel.

Unul dintre obiectivele turistice importante ale Bratislavei este Catedrala Sf. Martin. A fost iniţial universitate, ca mai apoi să devină biserica unde au fost încoronaţi toţi regii Regatului Ungariei, în timpul ocupaţiei otomane. În acea perioadă Bratislava a devenit capitala Ungariei şi "Oraşul Încoronărilor".

Din păcate Catedrala era în reconstrucţie şi singura poză oarecât normală am făcut-o de la Castel.

Iar acesta este Castelul...vă răg să observaţi că am încercat să prind şi macii de pe dealuri...

Aşadar Castelul din Bratislava se află la 85 de metri deasupra nivelului Dunării şi aşa cum v-am spus ajungeţi acolo după 5 minute de urcat trepte sau după 10 de bântuit pe străduţe înguste.

Am aflat că primul castel a fost construit în secolul X când regiunea a intrat sub influenţa Regatului Ungariei, până atunci fusese: acropolisul unui oraş celtic, apoi a făcut parte din Limesul roman, a fost o mare aşezare slavă, apoi un centru politic, militar şi religios al Moraviei Mari. Castelul s-a transformat într-o fortăreaţă gotică anti-husită în vremea lui Sigismund de Luxemburg, în 1430, devenind apoi castel renascentist în 1562 şi a fost reconstruit în 1649 în stilul baroc. În timpul domniei Mariei Tereza, castelul a devenit un sediu regal prestigios. În 1811 castelul a fost distrus, rămânând în ruină până în anii 1950 când a fost reconstruit în mare parte în stilul terezian.

Cam asta e cu Castelul, acum deşi frumos renovat castelul este gol. Eu am găsit o expoziţie de obiecte bisericeşti într-o singură cămăruţă pentru care trebuia să plătim 11 euro de persoană. Mult şi nu prea coincidea cu interesele noastre aşa că am ales să ne plimbăm şi eu să mă dau în scrânciob...

Apoi am luat-o uşurel pe scări de această dată până în Centrul Vechi unde am ochit noi o terasă la umbră şi unde am cunoscut nişte spanioli. Nu mai reţin despre ce am vorbit, dar cum eram influenţată de faza cu maşina, când ne-au spus că au o femeie în casă româncă le-am zis ceva de genul: aici suntem toţi turişti, deci egali, ba mai mult noi ne descurcăm binişor în engleză pe când voi nu... Discursul mi-a fost aplaudat de chelner pe care îl apostrofaseră spaniolii înainte că deşi vorbea perfect engleza nu ştia spaniola...

Mi-a părut rău mai apoi pentru că am ajuns să vorbim şi ne-am înţeles foarte bine, stăteau la acelaşi hotel cu noi, erau trei cupluri de trei vârste şi erau de treabă. Seara chiar ne-am vândut ponturi unii altora despre ce să mai vizităm...

În poză este Alin care s-a împrietenit cu un cântăreţ ambulant...cânta la un instrument care suna ca buciumul nostru şi care se auzea la câţiva kilometri distanţă chiar şi printre clădiri...

În orice oraş aş merge găsesc eu un monument de care să mă ataşez. În Florenţa a fost Ponte Vecchio, în Viena casa desenată de Hundertwasser, în Istanbul, Aya Sofia şi tot aşa. În Bratislava a fost Biserica Albastră. Deşi nu e trecută pe nici un ghid turistic şi cu greu ajungeţi la ea fără indicaţii, veţi găsi suveniruri cu ea şi chiar magneţi.

Biserica era închisă, nu ştiu dacă de tot sau doar pentru că ne-am nimerit noi acolo într-un moment prost...

Biserica evident că are un hram şi se numeşte Biserica Sf. Elisabeta. Singura chestie pe care am găsit-o despre ea este că este construită în stilul art-nouveau...

În faţa bisericii se află un liceu construi aproximativ la fel, dar decorat cu portocaliu şi alb...

Biserica Albastră dintr-o parte

Eu şi Biserica Albastră

Biserica Albastră detaliu...

Turnul Bisericii Albastre...v-am zis doar că mi-a plăcut mult...

Pe seară am ajuns din nou în centrul vechi şi în faţa Porţii lui Mihai (ca să o românizăm cu totul). Poarta lui Mihai este singura poartă ce s-a păstrat dintre fortificaţiile medievale şi se situează printre cele mai vechi clădiri ale oraşului, tot aici se află şi cea mai îngustă casă din Europa.

Aceasta este vechea primărie care acum găzduieşte muzeul oraşului. Merită vizitat doar şi pentru a vedea curtea interioară plină de flori...

Din nou teatrul, de această dată pe lumină.

Castelul văzut de la Dunăre...

şi din nou Podul OZN

Seara aglomeraţia din jurul lui Cumil s-a mai dispersat şi am putut şi eu să fac o poză.

A fost ultima zi în Bratislava, dacă ştiam cum va fi Praga pe bune că stăteam patru zile în Bratislava şi două în Praga. Mi-a plăcut mult oraşul şi din câte am văzut eu profitau la maximum de apropierea de Austria şi de Viena, de Cehia se fereau oarecum şi când îi provocam la o discuţie pe tema asta se fereau să abordeze subiectul. Tot în Bratislava, în ultima seară, am prins un concert folk live. Nişte moşneguţi cântau coveruri. Am aflat mai apoi că deşi barul se chema 17's bar şi chelnerii chiar păreau de 17 ani era menit special pentru ca trupa de moşneguţi să performeze... Oricum am ascultat muzică ok şi am mâncat cea mai mare pizza din lume. Despre bere nu ma pronunţ...Alin le-a încercat pe toate...

Per total Bratislava mi-a lăsat o impresie faină, cu oameni de treabă care te ajutau cum puteau ei, am intrat într-un magazin de suveniruri să întreb de Biserica Albastră şi pentru că doar intrasem să întreb mă simţeam cumva vinovată şi vroiam să şi cumpăr ceva, da cumpărasem mai de toate înainte, iar vânzătoarea m-a văzut că ezit şi mi-a desenat chiar şi o hartă. Mi-a zis ceva de genul că nu contează că nu cumpăr de la ea, că într-o privire mai amplă i-am ajutat că am venit acolo şi că am vizitat şi că voi povesti altora ce am văzut...

Şi uite asta am făcut acum:D