Eu am norocul să nu stau într-un astfel de cartier, dar am experimentat şi treaba asta. Cartierele dormitor (Domane ce urat sună) sunt cartierele construite în timpul regimului comunist în mai toate oraşele României şi nu numai. Aşa cum vă spuneam când am fost la Praga, cei de acolo au renunţat la construirea blocurilor pe înălţime şi au decis ca blocurile noi e musai să aibă maximum 4 etaje. În România nici măcar asta nu este o garanţie şi foarte bine blocuri de patru etaje pot popula cartierele dormitor. Deşi iniţial gândite ca cei care le locuiesc să nu iasă de acolo decât pentru a merge la muncă, aceste cartiere s-au transformat de-a lungul vremii în unităţi arhitectonice disfuncţionale, unde e greu să găseşti un loc de parcare, de unde ajungi greu la hipermarket sau la serviciu şi unde e musai să te obişnuieşti să te uiţi şi să fii privit de vecin în timp ce îţi duci viaţa cotidiană. Şi ce e mai trist e că "noile ansambluri rezidenţiale" sunt fix la fel dacă nu şi mai rău. Eu vâd zilnic unele între Baicului şi Colentina, cinci blocuri de peste 10 etaje îngrămădite în mai puţin de jumătate de kilometru pătrat. Sunt frumos ornate, dar atât. Şi totuşi tinerii se înghesuie să îşi achiziţioneze locuinţe acolo şi să producă noile generaţii de sacrificiu sau "copii cu cheia de gât". Viaţa într-un astfel de cartier e întotdeauna uniformă. Toţi au aproximativ aceleaşi mobile aşezate în aproximativ aceleaşi locuri. Până nu demult toţi aveau vitrina cu bibelouri şi peştele cu mileu de pe televizor. Acum probabil că IKEA rulez şi toată lumea a bricolat mai mult sau mai puţin în funcţie de posibilităţi. Şi pentru că de cutiile de chibrituri nu poţi ascunde nimic, toată lumea ştie cine e cu cine, cine şi-a cumpărat ce, ce face copilul lu ăla de la 5, cine a mai murit, cine s-a mai născut, cine a mai plecat, cine s-a mai întors şi tot aşa... Despre frumuseţea vieţii într-un cartier dormitor am să vorbesc altă dată, pentru că de cele mai multe ori acolo se leagă prietenii ce durează o viaţă, cu vecina care îţi împrumută zahărul sau cu copilul care îţi dă o tură bicla. Şi dacă blocurile comunistice sunt grupate în cartiere dormitor, casele democratice în ce sunt grupate? în ansambluri rezidenţiale?
August 18, 2010
Cartierele dormitor
Eu am norocul să nu stau într-un astfel de cartier, dar am experimentat şi treaba asta. Cartierele dormitor (Domane ce urat sună) sunt cartierele construite în timpul regimului comunist în mai toate oraşele României şi nu numai. Aşa cum vă spuneam când am fost la Praga, cei de acolo au renunţat la construirea blocurilor pe înălţime şi au decis ca blocurile noi e musai să aibă maximum 4 etaje. În România nici măcar asta nu este o garanţie şi foarte bine blocuri de patru etaje pot popula cartierele dormitor. Deşi iniţial gândite ca cei care le locuiesc să nu iasă de acolo decât pentru a merge la muncă, aceste cartiere s-au transformat de-a lungul vremii în unităţi arhitectonice disfuncţionale, unde e greu să găseşti un loc de parcare, de unde ajungi greu la hipermarket sau la serviciu şi unde e musai să te obişnuieşti să te uiţi şi să fii privit de vecin în timp ce îţi duci viaţa cotidiană. Şi ce e mai trist e că "noile ansambluri rezidenţiale" sunt fix la fel dacă nu şi mai rău. Eu vâd zilnic unele între Baicului şi Colentina, cinci blocuri de peste 10 etaje îngrămădite în mai puţin de jumătate de kilometru pătrat. Sunt frumos ornate, dar atât. Şi totuşi tinerii se înghesuie să îşi achiziţioneze locuinţe acolo şi să producă noile generaţii de sacrificiu sau "copii cu cheia de gât". Viaţa într-un astfel de cartier e întotdeauna uniformă. Toţi au aproximativ aceleaşi mobile aşezate în aproximativ aceleaşi locuri. Până nu demult toţi aveau vitrina cu bibelouri şi peştele cu mileu de pe televizor. Acum probabil că IKEA rulez şi toată lumea a bricolat mai mult sau mai puţin în funcţie de posibilităţi. Şi pentru că de cutiile de chibrituri nu poţi ascunde nimic, toată lumea ştie cine e cu cine, cine şi-a cumpărat ce, ce face copilul lu ăla de la 5, cine a mai murit, cine s-a mai născut, cine a mai plecat, cine s-a mai întors şi tot aşa... Despre frumuseţea vieţii într-un cartier dormitor am să vorbesc altă dată, pentru că de cele mai multe ori acolo se leagă prietenii ce durează o viaţă, cu vecina care îţi împrumută zahărul sau cu copilul care îţi dă o tură bicla. Şi dacă blocurile comunistice sunt grupate în cartiere dormitor, casele democratice în ce sunt grupate? în ansambluri rezidenţiale?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Aveam la un moment dat doi amici care aveau acelasi model de mobila in sufragerie...ce noroc am ca tata e sculptor si a facut cam toata mobila din casa...
Cat despre apropierea dintre blocuri, cand eram in generala aveam o colega de clasa care locuia fix in blocul de langa mine...era chiar ciudat ca ieseam pe geam ca sa ne intrebam de teme ;)) O data m-a spus ca m-a vazut dansand in camera mea.
Deci am dreptate cu tot ce am scris in postul asta...
Post a Comment