Maşina cu porumbel

Cred că toată lumea ştie deja relaţia mea cu păsările. Le tolerez într-o oarecare măsură, dar îmi e frică de ele de cele mai multe ori. Nu ştiu de unde a pornit fobia asta, poate de la rândunelele care şi-au făcut cuib la fereastra mea încă de când eram mică şi care uneori mai greşeau drumul şi intrau la mine în cameră. Poate de la porumbelul care s-a lovit de parbrizul nostru odată în drum spre Iaşi. Lucruri pe care cei mai mulţi dintre voi nu le-aţi trăit niciodată. Habar nu am. Cert este că păsările mă urmăresc peste tot. Nu e chiar ca în filmul Păsările da e totuşi o relaţie ciudată. Aşa că nu m-am mirat când acum două zile un porumbel nu mai vroia să coboare de pe maşina lui Alin. Am zis că odată pornită maşina va zbura. Ei bine nu. Mergeam cu porumbelul pe capotă. După vreo 10 metri am oprit şi l-am forţat să coboare. Mie îmi era milă că e rănit şi că o să moară. Ei bine nu. Zbura perfect, cum de altfel a făcut-o pentru a se refugia într-un pom din apropiere. O fi fost domesticit?... nu ştiu...ideea e că doar mie mi se putea întâmpla...