Mojito

După recentul eşec culinar am jurat că nu mai produc nimic în bucătărie. Am declarat-o "camera lui Alin" şi am folosit-o doar pentru a scoate apă minerală de la frigider şi dimineaţa pentru cafea. Însă nu totul este albastru în lumea mea şi întâmplări recente m-au făcut să îmi reconsider poziţia. Aşa că am preparat mojito. Totul a plecat din concediu când la Viena pe orice terasă stăteai era cumva imposibil să nu vezi sau să nu auzi vorbindu-se despre această licoare. Eu sincer am băut mojito la lansarea Sex and the city şi nu mi se părea cine ştie ce. Am încercat şi la Viena şi iarăşi nu mi s-a părut vreo mare nebunie. După o discuţie în redacţie am căutat pe google şi am găsit că se prepară cam cum prepar eu limonada doar că îi adaugi puţin rom alb. Cum în afară de rom şi de zahar din trestie aveam şi lime şi mentă proaspăte în casă am achiziţionat ingredientele lipsă de la Carrefour şi în primele zile numai într-un mojito am ţinut-o. Vă daţi seama că nu e o mare scofală prepararea lui. E zahar amestecat cu suc de lime până se topeşte, apoi pus mentă strivită deasupra, apoi un pic de rom şi apă minerală sau tonică după gust. Ok nu e reţeta originală, e reţeta mea şi iese destul de bine. Poate fi mai tare dacă îi pui mai mult rom, poate fi mai dulce dacă îi pui mai mult zahar şi asta e. Pe căldurile astea gheaţa este foarte necesară în prepararea unui mojito. Şi pentru că nu am blender nu o pisez ci doar o las să plutească prin pahar. Dacă aş prepara în cantităţi industriale probabil că l-aş ţine la frigider. Asta e tot despre mojito. Şi P.S. Pastele i-au plăcut Deei a doua zi, dacă o întrebaţi şi acum îşi aduce aminte de ele:D