De multe ori am fost părtaşa la manifestările de iubire ale Deei fără să conştientizez. O luam cumva la pachet cu modul ei de a se comporta. Numai că acum, că stau mai mult cu ea, se vede că apreciază acest lucru. Ne plimbăm mai mult, doar noi două, stă lipită de mine când fac rame sau cutii, dormim amandouă noaptea fiecare cu perna ei, pana vine Alin şi ne strică aranjamentul sau se bagă sub birou când stau la calculator şi vă rog să mă credeţi că nu prea ar avea loc acolo... Şi poate cel mai mult mi-am dat seama că sunt iubită fără nimic în schimb săptămâna trecută când mi-a fost rău. A stat lânga mine, lipită, deşi nu era dusă afară şi în acele condiţii obişnuia să facă foarte urât. Cumva şi-a dat seama că nu pot să o duc. A aşteptat cuminte şi din când în când se mai apropia de faţa mea să vadă cum mă simt. Când mi-am revenit a fost o fericire să ne plimbăm amândouă... Şi asta este una dintre ultimele chestii pentru că Dea a devenit înţelegătoare, iubiroare şi pupăcioasă aşa cum mi-o doream când era mică şi zburdalnică şi nu mă înţelegeam cu ea. Acum aş vrea să mai dea ture de parc, dar nu mai poate că o dor picioarele, iar când mai fuge după beţe râdem şi ne jucăm ca şi copii mici.
Şi după cum puteţi vedea stă să fie pupăcită şi jumulită şi acceptă să stau pe ea, lucru rar în trecut...
Aceasta este o poză care îmi place foarte mult. E cu Dea şi cu Alin în timpul unei pupăceli. Deşi Dea pare tristă vă asigur că era încântată că Alin îi dă atenţie, pentru că da trage la el mult mai mult decât la mine. Eu pot să stau în cap pentru ea, când apare Alin totul se schimbă...
No comments:
Post a Comment